Documente de arhivă privitoare la Consistoriul Eparhial al episcopiei de Caransebeș (1865-1890)

Circulara din 26 august 1865 a emanat din consfătuirea ce a avut loc în acea dată, când episcopul Popasu cu unii reprezentanți însemnați ai românilor bănățeni au hotărât convocarea unei ședințe plenare la 23 septembrie a.a., ocazie în care s-au discutat și luat măsuri pentru organizarea provizorie a Consistoriului, conform normelor din 5 aprilie 1782.¹

Ceea ce cunoaștem din protocoalele ședințelor consistoriale este faptul că acest organ de conducere eparhială funcționează din data de 23 septembrie 1865, când Ioan Bartolomei a fost ales secretar, iar avocatul Constantin Rădulescu din Lugoj, fisc consistorial. Prima ședință consistorială s-a ținut chiar în această zi de toamnă cu participarea protopopilor celor șase districte curat românești și a asesorilor consistoriali români onorari din parohiile românești, numiți de episcopul Kengelaț.²

În locul protopopilor sârbi au fost aleși administratori protopopești, care mai târziu au fost numiți protopopi – la Vârșeț, Nicolae Tincu Velia, fost paroh la Secaș, la Biserica Albă parohul din Iam, Iosif Popovici, la Panciova, Simion Dimitrievici, paroh și fost membru al Apelatoriului din Carloviț, la Ciacova, preotul Ioan P. Șeimanu, iar la Caransebeș Nicolae Andreevici.³ Tot la această ședință s-a dispus și transferarea de la Vârșeț la Caransebeș a Institutului Teologic.⁴ Consistoriul eparhial în ședințele sale ordinare și extraordinare când era cazul, rezolva toate problemele administrative și disciplinar-matrimoniale din episcopie. Activitatea consistorială era foarte intensă, ținând seama mai ales de faptul că acesta s-a reînființat și ca atare problemele de rezolvat erau foarte multe, iar unele extrem de complicate, ca de exemplu despărțirea ierarhică a comunelor mixte, granița militară și tensiunile create de propaganda uniților. Amintim că în cursul anului 1866 asesorii consistoriali s-au întrunit în ședințe de 24 de ori.⁵

Anul 1867 a adus pentru episcopia Caransebeșului două mari pierderi: moartea protopopilor Ioan Marcu al Lugojului și Nicolae Tincu Velia al Vârșețului, în zilele de 3, respectiv 4 mai. Pentru ca afacerile bisericești să nu sufere în nici un fel, consistoriul în ședința din 11 mai, numește ca înlocuitori pe Ioan Popovici la Lugoj și la Vârșeț pe George Peșteanu.⁶

Cu tot “greul începutului”, consistoriul eparhial provizoriu s-a achitat cu dignitate de toate îndatoririle ce le avea față de episcopie, suplinind absența sinodului eparhial.

Cadrul legislativ bisericesc creat prin intrarea în funcțiune a Statutului Organic, face ca în anul 1870 să se efectueze alegeri ale organelor de conducere bisericească și în episcopia Caransebeșului, la toate nivelele ierarhic-administrative.

Ședința plenară din 9 iulie alege asesorii consistoriali: Iacob Popovici – protopopul Oraviței, Dimitrie Iacobescu – protopopul Mehadiei, Alexandru Ioanovici – protopopul Jebelului,Ioan T. Șeimanu – preot la Voiteg, Atanasie Ioanovici – protopopul Făgetului, Iosif Popovici – paroh la Iam, Nicolae Andreevici – protopopul Caransebeșului, Ioan Popovici – preot la Mercina, George Peșteanu – protopopul Lugojului, Nicolae Bolocan – preot la Sculea, Nicolae Tătucu – preot la Iablanița, Zaharia Botoșiu – preot la Bocșa Montană, Ilia Câmpeanu – preot la Prigor, Lazăr Țiapu – preot la Zorlențu Mare, Alexandru Popovici – preot la Fizeș, Ioan Petrovici – preot la Giulvăz, Trifon Țăranu – preot la Petroman, Constantin Țepeneagu – preot la Mehadia, Mihail Velceanu – preot la Dognecea, Ioan Pavlovici – preot la Rusova Nouă, Ioan Ștefanovici – preot la Mâtnicu Mare, Ioan Mihailovici – preot la Cărbunari, George Emanuel – preot la Sudriaș, Matei Ignea – preot la Lugoj, Alexandru Ursulescu – preot la Lugoj, Avram Murgu – preot la Petroveselo, Andrei Bugarin – preot la Cebza, Radu Columba – preot la Berzeasca și Mihail Pocrean – preot la Lugoj.

Ca mireni au fost aleși: Ștefan Antonescu – protojude cercual, Andrei Stolojan, Constantin Rădulescu – avocat, Iulian Ianculescu – perceptor general comitatens, Vicențiu Pop – avocat, Vasiliu Nicolescu – învățător, George Băiașu – neguțător, Ioan Brancovici – neguțător, Dimitrie Popavița – neguțător, Ioan Peția – neguțător, Alexandru Stancovici – neguțător, Ioan Poșta – neguțător și Ioan Bartolomeu – notar consistorial.⁷ Fiecare asesor consistorial a depus jurământul de credință față de Dumnezeu și Biserică, precum și de loialitate către autoritatea politică.

Jurământul clericilor era diferit de cel al mirenilor: “Eu preotul... pe baza punctului 31 al Protocolului sinodului eparhial din anul 1870 nou ales și întărit asesor consistorial al eparhiei greco-răsăritene române a Caransebeșului, jur pe Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, pe Prea Sfânta Maria și pe toți sfinții lui Dumnezeu că mă voi ține strâns de învățăturile lui Hristos, de tradiția Sfinților Părinți, precum învață Maica noastră Biserică drept-măritoare răsăriteană, luând privință și asupra Statutului Organic bisericesc. Voi rămânea pururea credincios Excelenței Sale Prea Sfințitului Domn Arhiepiscop și Mitropolit al românilor drept măritori răsăriteni Andrei baron de Șaguna precum și Arhiereului meu diecesan Ioan Popasu și legiuiților lui urmași, voi păzi nevătămată și neclintită credința către Atot Prea Luminatul împărat și rege apostolic Francisc Iosif și legiuiților săi urmași, și voi fi întru toate supus legiuințelor autorității bisericești, în ședințele consistoriale îmi voi spune opinia după cea mai bună știință și conștiință în cugetul cel mai curat fără nici o părtinire povățuit de învățăturile Sfintei Scripturi, prescrisele canoanelor Sfinților Părinți și de simțul dreptății. Voi păzi secretul dregătoriei mie încredințat și nu voi vorbi în public despre ce s-a hotărât în Consistoriu până acelea nu se vor da publicității. Precum voi păzi acest jurământ și voi îndeplini datorințele mele de asesor consistorial așa să-mi ajute Dumnezeu și să-mi dea mântuirea sufletului meu. Amin!” ⁸

Mirenii depuneau un jurământ mai scurt decât al clericilor, fiind însă coresponsabili de propășirea generală a eparhiei.

După Statutul Organic, consistoriul este un oficiu eparhial permanent ce se ocupă de administrarea afacerilor episcopiei, a tuturor protopopiatelor și comunelor bisericești aparținătoare. Afacerile proprii ale episcopiei, le rezolvă ca primă instanță, iar cele ale protopopiatelor și parohiilor ca a doua instanță. Paragraful 110 din constituția bisericească definește acest departament administrativ eparhial ca “organul administrativ și judecătoresc permanent în treburile bisericești, școlare și fundaționale în întreaga dieceză”, iar președintele de drept este episcopul, respectiv arhiepiscopul sau mitropolitul. Membrii consistoriului sunt ordinari și onorari, toți numindu-se asesori și având vot decisiv. Asesorii consistoriali nu pot fi înrudiți între ei până la al șaselea grad de rudenie de sânge și al patrulea grad de cuscrie. Asesorii ordinari sunt remunerați fiind socotiți ca funcționari, stând în oficiu permanent, iar cei onorari nu sunt plătiți și participă doar la ședințele consistoriale.

Consistoriul diecezan se împarte în trei senate separate:

• senatul strâns bisericesc;
• senatul școlar;
• senatul epitropesc.

Cauzele care nu se încadrează în sfera de competență a unuia dintre cele trei departamente de lucru sunt supuse dezbaterii în plenul consistorial. Fiecare senat lucrează independent în ședințe separate și ia decizii valide.

Senatul strâns bisericesc se compune din membri ordinari și onorari clerici și un defensor matrimonial care poate fi și mirean. Celelalte două senate au aceeași componență, însă 1/3 sunt clerici și 2/3 mireni. Numărul membrilor fiecărui senat se decide de fiecare sinod eparhial. Un secretar salarizat, care poate fi preot sau mirean îndeplinește formalitățile notariale, iar un arhivar se ocupă de agendele de manipulare a celor trei senate. Consistoriul eparhial are și un fisc consistorial care poate fi și defensor. Sinodul eparhial alege atât asesorii ordinari cât și pe cei onorari. Paragraful 116 stipulează că posturile asesorale ale senatului strâns bisericesc sunt ocupate de asesori aleși de sinod prin vot secret care întrunesc majoritatea absolută de voturi și care ulterior vor fi confirmați de conducătorul eparhial. Asesorii consistoriali la celelalte două senate se aleg în același mod, însă nu ierarhul îi întărește, ci voturile majoritare. Cei din senatul bisericesc se aleg pe viață, ceilalți pe legislaturi, putând fi realeși.

Episcopul, după paragraful 118, ca președinte ordinar al consistoriului, poate numi dintre asesorii clerici un vicar sau locțiitor, care în cazuri deosebite poate să-i suplinească absența. Numai după moartea episcopului, acesta are propria sferă de activitate, având să conducă cu consistoriul toate afacerile bisericești până la alegerea noului ierarh. În cazul în care episcopul care moare nu are vicar instituit, locțiitor va fi cel mai vârstnic asesor ordinar cleric.

Defensorul matrimonial, conform paragrafului 119 se denumește prin prezidiul ordinar, iar fiscalul și secretarul consistorial se aleg în sesiune plenară de către consistoriu cu majoritate absolută de voturi a membrilor prezenți din cele trei senate. Asesorii, defensorul matrimonial și secretarul, numai ei sunt după Statutul Organic funcționari definitivi, putând fi amovați numai în cazuri de abateri disciplinare.

Paragraful 121 înșiruie atribuțiile senatului strâns bisericesc:

• supravegherea strictă a săvârșirii sacramentelor de către preoți și respectarea rânduielilor tipiconale;
• grija ca bisericile să fie târnosite și înzestrate cu toate obiectele de cult necesare serviciilor divine;
• privegherea asupra moralității preoțimii, călugărilor și credincioșilor;
• controlul regulat al matricolelor și buna funcționare a organelor colegiale de conducere bisericească de la parohii și protopopiate;
• construirea bisericilor noi și să țină seama de canoane;
• decide ca instanță a doua cauzele nesoluționate de scaunele protopopești și cele adresate din oficiu;
• asigură conducerea eparhiei în perioadele vacanțelor.

Agendele de lucru ale senatului școlar sunt consemnate la paragrafele 122-131:

• manifestarea unui viu interes pentru bunăstarea și prosperarea școlilor confesionale;
• înzestrarea unităților școlare cu toate cele necesare desfășurării optime a procesului de învățământ;
• supravegherea continuă a moralității profesorilor și învățătorilor;
• dispunerea ca tineretul școlar confesional care frecventează școli comune sau alte confesiuni să învețe doctrina ortodoxă;
• fixarea termenului de examen în cazul ocupării unui post profesoral sau învățătoresc, scop în care numește o comisie examinatoare;
• profesorii de la Institutul Teologic să provină dintre cei ce au trecut examenul în teologie, pedagogie, drept canonic, tipic și cântare bisericească;
• validarea învățătorilor și a profesorilor în posturi;
• taxele examenelor intră în fondul școlar eparhial;
• controlul sau inspectarea școlilor de către comisari consistoriali;
• întocmirea de rapoarte periodice cu starea învățământului confesional din eparhie către sinodul eparhial;
• stăruința pe lângă comunele bisericești de a se zidi școli, case pentru învățători și asigurarea mijloacelor financiare și materiale necesare unui trai decent al acestora.

Atribuțiile senatului epitropesc sunt punctate de paragrafele 132-137:

• manipularea averii mișcătoare și nemișcătoare a episcopiei, care să fie inventariată cu mare exactitate;
• înzestrarea bibliotecii episcopale cu cărți și administrarea fundațiilor;
• compunerea bugetului anual al episcopiei și prezentarea acestuia spre aprobare sinodului eparhial;
• alegerea casierului și controlorului;
• păstrarea banilor și a hârtiilor de valoare precum și a documentelor realităților și fondurilor în cassa de fier;
• eventualele daune ivite în actul de administrare a averii eparhiale vor fi suportate de președintele și asesorii acestui senat;
• îndatorirea de sporire a averii episcopești și supravegherea cheltuielilor să se facă în limitele bugetare;
• în cazul repauzării episcopului, fiecare senat consistorial desemnează câte doi membri, care imediat după deces vor sigila dulapurile și odăile dispunând cele necesare înmormântării. Urmează inventarierea averii și hârtiilor de valoare ale defunctului episcop, separându-se bunurile personale de cele eparhiale.

Plenul consistorial se compune din membrii reuniți ai celor trei senate și ia hotărâri valide în chestiuni bisericești importante.

În anul 1878, episcopul Ioan Popasu semnează o instrucțiune în unsprezece paragrafe, care prevede sfera de competență a arhivarului și cancelistului consistoriului.⁹ Cei doi sunt subordonați secretarului consistorial, iar dacă acesta nu poate rezolva o anumită problemă se va adresa prezidiului consistorial. Cancelaria consistoriului funcționează între orele 8-12 și 14-18, iar dacă volumul de muncă este mare se lucrează și după program. Acești doi funcționari consistoriali depun următorul jurământ:

“Eu... arhivar/cancelist consistorial denumit, jur pe Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, pe Preacurata Fecioara Maria și pe toți sfinții lui Dumnezeu, că voi împlini cu credință, diligență și acuratețe toate datorințele împreunate cu oficiul meu așa cum mi s-a precizat și prescris acela sau se vor prescrie în viitor prin intrucțiunile ieșite, voi păzi secretul oficiului în toată privința și voi năzui a corespunde pe deplin încrederii puse în mine, fiind totdeauna cu cuvenita ascultare și supunere către Prea Sfinția Sa Domnul episcop diecesan și păzind regula bunei cuviințe față cu toți domnii asesori și funcționari consistoriali și diecesani. Așa să-mi ajute Dumnezeu, Preacurata Fecioară Maria și toți sfinții Lui”.

Sinodul eparhial a decis ca membri ordinari salarizați ai consistoriului să nu mai ocupe nici un alt oficiu bisericesc sau public, iar asesorilor onorari să li se plătească cheltuielile de călătorie și o diurnă de 3 fl. După prevederile statutare, consistoriul diecezan trebuie să fie compus din 63 de membri, respectiv câte 21 membri în fiecare senat, dar din cauza lipsurilor financiare, consistoriul caransebeșan a funcționat numai cu 40 de membri, 22 clerici și 18 mireni. Din totalul acestora, doar 3 asesori ordinari au fost salarizați, restul fiind doar onorari. Salariile anuale ale personalului consistorial s-au stabilit astfel:¹⁰

• pentru asesorii ordinari, câte 1.200 fl.;
• pentru secretar 800 fl.;
• pentru fiscal 300 fl.;
• pentru arhivar, protocolist, expeditor 400 fl.

Această sumă anuală de 2.700 fl. pentru plata salariilor consistoriale era luată din fondurile eparhiei, iar în cazul în care nu se puteau acoperi aceste cheltuieli se împrumuta diferența de bani de la deputatul sinodal Antoniu Mocioni.

În vara anului 1871, în ședința V din 9 aprilie a sinodului eparhial, comisia scrutinatorie, prin Atanasie Marienescu anunță plenului rezultatele alegerilor din nou a asesorilor consistoriali în cele trei senate:

a) Senatul strâns bisericesc – asesor referent salarizat Ioan Petrovici cu 38 voturi; Alexandru Popovici – preot în Fizeș cu 43 voturi; Iosif Giurcovici – preot în Gherman cu 43 voturi; Alexie Popescu – preot în Bocșa Română cu 42 voturi; Nicolae Popovici – preot în Jupan cu 42 voturi; Mihail Pocreanu – preot în Lugoj cu 41 voturi; Mihail Blidariu – preot în Prilipeț cu 41 voturi; Treica Țieranu – preot în Petroman cu 41 voturi; George Andreevici – preot în Caransebeș cu 41 voturi; Ioan Pavlovici – preot în Rusova-Nouă cu 40 voturi; Ioan Ștefanovici – preot în Mâtnicu Mare cu 38 voturi; Mihail Alexandrovici – preot în Sasca Montană cu 37 voturi; Mihail Popovici – preot în Orșova cu 35 voturi; Ștefan Popovici – preot în Straja cu 29 voturi.

b) Senatul școlar – asesor referent salarizat Ioan Ionașiu cu 43 voturi; George Gașpar – preot în Criciova cu 43 voturi; Mihail Juica – preot în Srediștea Mică cu 42 voturi; Ioan Cocora – preot în Salcița cu 42 voturi; Filip Musta – profesor de teologie cu 36 voturi; Vasile Nicolescu – învățător în Lugoj cu 43 voturi; Constantin Rădulescu – avocat în Lugoj cu 43 voturi; Titu Hațeg – avocat în Lugoj cu 43 voturi; Iulian Ianculescu – perceptor general comitatens în Lugoj cu 43 voturi; Simeon Mangiuca – avocat în Oravița cu 42 voturi; Iosif Novac – învățător în Oravița cu 42 voturi; Ilie Susa – învățător în Nicolinț cu 41 voturi; George Trapșia – căpitan pensionar în Mahedia cu 41 voturi.

c) Senatul epitropesc – asesor referent salarizat Aron Damaschin cu 40 voturi; Dimitrie Blajovan – preot în Sacu cu 40 voturi; Lazăr Țiapu – preot în Zorlențu Mare cu 36 voturi; Alexandru Bugarin – preot în Cebza cu 41 voturi; Nicolae Velovan – preot în Rusberg cu 41 voturi; Antoniu Mocioni cu 43 voturi; Simeon Stoianovici cu 43 voturi; George Băiașiu cu 43 voturi; Ioan Peția cu 43 voturi; Alexandru Stancovici cu 43 voturi; Iosif Seracin cu 42 voturi; Ioan Brancovici cu 43 voturi și Dimitrie Popovitia cu 43 voturi.

Bugetul eparhial a alocat în acest scop următoarele sume de bani:¹¹

• salariile referenților de senate 3.300 fl.;
• salariul secretarului 800 fl.;
• salariul fiscului consistorial 300 fl.;
• salariul arhivarului, protocolistului, expeditorului 400 fl.;
• trebuințele curente ale cancelariei 300 fl.;
• diurne și spese de călătorie 600 fl. + 350 fl..

Totalul acestor cheltuieli se ridica la suma de 6.452 fl. ceea ce depășea posibilitățile financiare ale episcopiei, însă sinodul a aprobat aceste prevederi financiare în perspectiva de a se descoperi noi surse de venituri care să amortizeze cheltuielile.

Starea financiară precară a făcut ca acest organism bisericesc eparhial să nu poată acorda stipendii unor tineri de țărani săraci care au o “morală esemplară” și au trecut examenele cu un succes eminent. Cererea colonelului Vicențiu Basarabici, președintele școlii de stat din Uzdin adresată episcopului și consistoriului diecezan de a fi ajutați cu bani de școlarizare copii Ioan Puia Iordan, Ilia Vereșan și Pavel Cocora, nu a primit răspuns pozitiv din cauze obiective.¹² Consistoriul diecezan aproba burse numai studenților, deoarece sumele de bani erau limitate și dieceza avea mare nevoie de tineri învățați. Fiul preotului din Iaz, Petru Ionescu, născut în 29 iulie 1867, a obținut după susținerea examenului de maturitate o bursă consistorială de 500 fl. pe an, urmând cursuri de pedagogie la universitățile germane Eisenach și Iena, iar ulterior frecventând cursurile de teologie la universitatea din Cernăuți.¹³

Nu de puține ori hotărârile consistoriale au fost contestate de către cei vizați, așa încât s-a ajuns la intentarea de procese. Preotul Vincențiu Popovici de la parohia Srediștea Mică, protopopiatul Vârșețului a fost suspendat pe timp de 3 ani de la oficiul preoțesc. Tribunalul regesc din Pesta, prin sentința majestatică din 3 martie 1869 îl absolvă de pedeapsă considerându-l nevinovat, fapt ce-l îndreptățește să ceară repunerea în funcțiune.¹⁴ În sprijinul preotului vin și un mare număr de credincioși, care în data de 4 mai a.a. semnează un atestat din care reiese atașamentul lor față de păstorul sufletesc. Așa cum aflăm din actul consistorial nr. 595 din 26 iunie a.a. instanța de judecată comunică oficial prin actele nr. 155 și 1521 din 28 februarie 1867 că amintitul preot este pus sub cercetare penală, fiind acuzat că a “pus foc”, fără însă a se preciza numele pârâtorului. Diferendul cu organul diecezan s-a extins prin mireanul Dimitrie Muica, care a cumpărat de la preotul în cauză un lanț de vie și este dat în judecată de către consistoriul diecezan pentru micșorarea averii bisericești.¹⁵ Documentele de arhivă nu ne mai oferă date cum s-au sfârșit aceste controverse.

O altă situație delicată în care a fost pus consistoriul diecezan din Caransebeș este aceea în care mulți credincioși din Satu Nou îi scriu președintelui consistorial că nu mai au încredere în acest for bisericesc și se vor adresa autorităților politice și tribunalelor civile.¹⁶ Discordia s-a datorat preotului Trifon Militariu, care din luna mai a anului 1875 a fost numit capelan al tatălui său preotul Pavel, în această comună bisericească, iar după moartea acestuia în virtutea dreptului de succesiune el este paroh.¹⁷ Consistoriul eparhial în ședința din 18 august 1887 nu recunoaște legalitatea succederii capelanului la oficiul de conducător parohial.¹⁸

Epitropii Vasa Beca, Radu Mihailov și notarul parohial Petru Lințu reclamă în data de 21 februarie 1889 consistoriului eparhial că preotul Militariu a împărțit suma de 5.000 fl. din averea bisericii cu epitropii săi ilegali, Lazăr Roșculeț, Nica Balnojan și George Pomană și a mai ridicat din lada de bani încă 2.000 fl. pretinzând că biserica îi este îndatorată. Acutizându-se tensiunile, consistoriul prin actul nr.117 din 19 februarie a.a. se adresează în termeni categorici protopopului tractual să ia toate măsurile necesare stingerii vrajbei din această comună bisericească, fiind altfel o posibilă amenințare la adresa ortodoxiei din zonă.

Deși scaunele protopopești erau sufocate de exhibite provenite de la parohii spre soluționare – de exemplu în anul 1883 cele 10 protopopiate au rezolvat 4.433 de cauze disciplinare și matrimoniale, așa cum reiese din protocoale având de rezolvat foarte multe acte curente: anul 1877-1034; anul 1879.945; anul 1880-953; anul 1882-934; anul 1883-752; anul 1884-883; anul 1885-900; anul 1887-1.148; anul 1888-1.152.

Episcopul Ioan Popasu încheie o înțelegere cu redacția ziarului Albina, care apare la Viena, de trei ori pe săptămână începând cu data de 27 martie 1866, iar din 16 iulie 1869 se tipărește la Pesta¹⁹, care consta în publicarea gratuită a actelor oficioase ale consistoriului diecezan din Caransebeș.²⁰ În colectivul de redacție al acestui ziar pentru românii din Transilvania era și Vincențiu Babeș.

Consistoriul diecezan al episcopiei Caransebeșului având în structurile sale organizatorice oameni de înaltă ținută morală a contribuit efectiv la propășirea spirituală și economică a Bisericii din Banat.

Résumé

La circulaire de 26 août 1865 provient de la consultation qui a lieu au même moment où l'évêque Popasu et quelques représentants importants des Romains de Banat ont décidé la convocation d'une reunion plénière, le 23 septembre, quand on a discuté l'organisation provisoire du Consistoire, conformément aux normes de 5 avril 1782. Les protocoles attestent que ce département épiscopal fonctionne à partir de 23 septembre 1865, lorsque Ioan Bartolomei a été élu secrétaire, et l'avocat Constantin Rădulescu de Lugoj fisc du consistoire. Malgré les difficulté du dédut, le consistoire épiscopal provisoire s'est aquitté dignement de toutes les obligation envers la doicèse, en suppléant l'absence du synode épiscopal. Le cadre législatif ecclésiastique, créé par l'entré en fonction du Statut Organique, détermine, en 1870, l'élection des organismes dirigeants ecclésiastique dans l'évêché de Caransebeș, à tous les niveaux hiérarchiques-administratifs. Le consistoire c'est un office épiscopal permanent, qui s'occupe de l'administration des affaires de l'évêché, de tous les protopopiats et des communes ecclésiastiques qui appartiennent à ceux-ci. Les affaires de l'évêché sont résolues en première instance, et celles des protopopiats et des paroisses, en deuxième instance. Le consistoire de la diocèce se partage en trois sénats séparés: étroit éclesiastiques, scolaire et administatif. Chaque sénat travalle indépendamment en séances séparées et prend des décisions valides. La totalité des membres du consistoire prend des décisions valides en questions ecclésiastiques importantes. Le consistoire de l'évêché de Caransebeș, étant composé de membres d'une haute tenue morale, a contribué au progrès spirituel et économique de l'Eglise de Banat.