În anul mântuirii 2024 s-a întrezărit lumina împlinirii a 31 de ani de la (re)învierea învățământului teologic superior la Timișoara. O perioadă de timp binecuvântată, de învățătură și lumină din Lumina lui Hristos, împărtășite celor care s-au apropiat, ca odinioară ucenicii Domnului, de taina teologhisirii.
Facultatea de Teologie este școala lui Dumnezeu, căci Hristos are o școală de Teologie în Universitatea de Vest, studenții teologi fiind cei chemați să fie „lumină a lumii și sare a pământului” (Matei 5, 14) în Universitate și în toată lumea academică. De un sfert de veac, generații și generații de părinți, profesori și studenți au experimentat farmecul studierii Teologiei, dar mai cu seamă trăirea acesteia.
Adevăratul Dascăl al Teologiei este însă Domnul Iisus Hristos. Dascălii de pe pământ nu transmit învățătura lor, ci învățătura lui Hristos. Prin urmare, la orice curs este prezent însuși Domnul Hristos, după cum participarea la curs reprezintă o întâlnire cu Acesta însuși.
Profesorilor le așezăm la inimă un cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur: „Cel ce cunoaște este ca și lumânarea aprinsă, de la care pot lua lumină mii de alte lumânări”. Ieșind din ogorul Teologiei, studenții se îndreaptă spre slujirea lui Hristos, sacerdotală sau de altă natură, dar întemeiată pe piatra cea din capul unghiului, care este Domnul Cel înviat.
Omul, coroană a creației, căzând din înălțimea la care-1 așezase Dumnezeu, a încercat, prin puterile sale, să ajungă din nou în Paradisul pierdut. Dar întunericul se așezase în mintea sa, încât omul nu mai putea afla singur „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Pierduse și Calea și Adevărul și Viața, adică îl pierduse pe Dumnezeu, Creatorul Său. Hristos îl învață pe om cum să găsească acea cale spre Adevăr și aceasta îl va face liber, adică nemuritor.
Iată ce școală a întemeiat Hristos pe pământ: școala nemuririi! Făcând o radiografie simplă, vedem că pe niciun frontispiciu al vreunei instituții pământene nu scrie: Școala nemuririi.
În școlile noastre teologice, ale nemuririi, tânărul trebuie conștientizat că sensul învățăturii creștine este îndreptat către nemurire, către veșnicie. Ce fel de veșnicie?! Aceasta rămâne la alegerea sa, căci „dacă vrea cineva să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Matei 16, 24).
Hristos se împărtășește tinerilor, care trebuie să devină o generație a luminii. Ei au menirea de a se îndrepta spre veșnicia luminii celei neînserate.
Hristos ne-a lăsat o candelă aprinsă, din care să luăm și noi lumină. Această candelă va arde până la sfârșitul veacurilor, căci El a pus în ea însuși Sângele Său. Ea trebuie mereu ținută aprinsă, prin râvna și osteneala teologilor de azi și de totdeauna.
Dumnezeu să binecuvânteze osteneala depusă pentru apariția acestui nou număr al revistei studențești „Theologos”!