Capernaum: Mărturii evanghelice, istorice și arheologice

Rezumat: Desemnat ca oraș (polis) de către sfinții evangheliști (Mt 9,1; 11,20; Mc 1,33 și Lc 4,31), ei nu prezintă detalii cu privire la aspectele vieții lui sociale și economice. Însă, ceea ce lor le atrage atenția în chip deosebit este faptul că această localitate a devenit „cetatea lui Iisus”, ca martoră la multe învățături și minuni săvârșite de Mântuitorul Hristos. Prezentând date legate de istoria și caracterul localității Capernaum, studiul de față se oprește mai ales asupra unor aspecte ale cercetării arheologice de aici. Sinagoga din piatră albă, „casa Sf. Petru” și „casele minunilor” din Capernaum, sunt până astăzi repere arheologice semnificative care-l atestă ca pe un sat tipic iudaic, reprezentativ pentru Galileea rurală. Sinagoga, cu etapele succesive ale zidirii ei - „sinagoga centurionului”, zidită deasupra unei case, și „sinagoga albă” de mai târziu - așa cum au fost aduse la lumină de arheologi, istoria „casei lui Petru”, deasupra căreia s-au identificat „biserica-casă” și biserica octogonală bizantină, precum și ruinele „caselor minunilor”, grupate în așa-numitele insulae, ne oferă imaginea de ansamblu a unei cercetări arheologice laborioase, materializată într-o fascinantă dedicare studiului „pietrelor care vorbesc”, confirmând Evanghelia și aducându-ne mai aproape de locurile privilegiate de a fi martore ale activității Domnului.

Cuvinte cheie: satul lui Naum, „cetatea lui Iisus”, sinagoga centurionului, casa lui Petru, casele minunilor

În secolul I d. Hr., satul Capernaum (gr. Kapharnaoum)¹ era o așezare pescărească destul de importantă prin faptul că era străbătut de celebra Via Maris („calea mării”),² fiind identificat de arheologi cu actualul Tell Hûm, pe țărmul Lacului Ghenizaret.³ Din Sfintele Evanghelii, care-l menționează de 16 ori,⁴ aflăm că este localitatea în care Domnul Hristos și-a avut locuința în timpul activității Sale publice din Galileea (Mt 4,13-17; 9,1; Mc 2,1; cf. In 2,12), în care a săvârșit o serie de minuni (Mt 8,5; Mc 1,21–28; 2,1–12; Lc 7,1–10; cf. In 4,46–54) și a învățat în sinagogă (Lc 4,31–38; In 6,22–59).⁵ După întoarcerea lui Iisus în Galileea și respingerea la Nazaret, El a mers în Capernaum, pe țărmul nordic al Mării Galileii (Lc 4,31; Mt 4,13), doar la o mică distanță înspre vest de râul Iordanului. Studiul de față urmărește în primul rând înțelegerea importanței Capernaumului în decursul activității publice a Domnului în Galileea, apoi oferă o privire istorică și o succintă caracterizare, pentru ca în final să descrie câteva aspecte din îndelungata istorie a cercetărilor arheologice de la Tell Hûm, legate în chip special de sinagoga de aici și de casa Sf. Petru.

1. Centrul activității din Galileea.

Capernaum este amintit de toți Evangheliștii ca locul vindecării (Mt 8,5-13.14-17; Mc 1,23-28.29-34; 2,1-12; (cf. 3,1-6); Lc 4,33-37.38-41; 7,1-10; In 4,46-54, etc) și al învățăturii (Mt 4,17; 4,23; 9,35; Mc 1,21-22; cf. v. 27; 2,1-2; 9,33-50; Lc 4,31-32; In 6,59, etc), dar lipsa de pocăință și de credință a locuitorilor săi, după ce au primit multe dovezi din partea Domnului despre autenticitatea misiunii Sale, a atras asupra lor o grea sentință a judecății. Bazându-se pe datele din Mc 1,23 – 2,12 și loc. par., Carroll Roberson descrie „o zi încărcată la Capernaum” din timpul activității Domnului. El precizează că sunt două lucruri care trebuie menționate despre Capernaum și ținutul învecinat al Galileii: 1. Era un loc al întunericului spiritual și 2. Hristos Lumina Lumii a venit aici (cf. Is 9,1 ș.u., Mt 4,15 ș.u.).⁶ Astfel, a devenit un loc cu totul privilegiat: „În niciun alt oraș Iisus n-a rostit așa de multe cuvântări, în niciun alt loc nu a manifestat atotputernicia Sa prin așa multe minuni și nu a dat oamenilor așa multe garanții ale bunătății și grijii Sale”.⁷

Referindu-se la „satele lui Iisus”, Bernard J. Lee descrie „satul” Capernaum și amintește că Evanghelia după Matei situează începutul vieții publice a lui Iisus în Iudeea, cu Ioan Botezătorul. Însă, după arestarea lui Ioan, Iisus revine în nordul țării și se mută de la Nazaret la Capernaum (Mt 4,12-13). Capernaum devine astfel centrul activității lui Iisus pe parcursul celei mai mari perioade a activității Sale publice, deși a revenit pentru puțin timp la Nazaret unde este cunoscut ca „fiu al locului” (Mt 13,53-58).⁸

Matei, Luca și Ioan au în spatele lor un cadru narativ comun potrivit căruia Iisus, după botezul și ispitirea Sa (și după arestarea și moartea lui Ioan), a revenit la Nazaret, a fost respins acolo și s-a mutat la Capernaum. Urme ale acestui cadru pot fi aflate și în Marcu, dar, prin comparație cu Matei, Luca și Ioan, cadrul marcan este în mod deosebit secundar.⁹ După cum ne informează Matei și Luca, Iisus Însuși alege să locuiască în Capernaum:

„Și S-a coborât la Capernaum, cetate a Galileii, și îi învăța sâmbăta. Și erau uimiți de învățătura Lui, căci cuvântul Lui era cu putere” (Lc 4,31-32) „Și părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali” (Mt 4,13) Mt 9,1 numește Capernaum „cetatea” lui Iisus: „Intrând în corabie, Iisus a trecut și a venit în cetatea Sa”

Selah Merrill, care a studiat topografia Galileii, a meditat asupra motivului pentru care Domnul a părăsit Nazaretul și și-a stabilit reședința la Capernaum. El notează că

„mai mult decât orice altă cetate a Palestinei, cu singura excepție a Ierusalimului, Capernaumul era un centru comercial, un centru de călătorii și în special de noutăți... Navigatori, soldați, negustori, călători, prinți, oameni din toate clasele și din toate părțile lumii treceau prin acest loc pentru afaceri sau pentru relaxare”. Concluzia sa arată că „de vreme ce noua religie era pentru casele, inimile și viețile tuturor oamenilor, simțim că ni s-a descoperit o parte a planului lui Dumnezeu atunci când citim (Mt 4,13): Părăsind Nazaretul... a locuit în Capernaum”.¹⁰

Mutându-Se de la Nazaret¹¹ la Capernaum, Iisus a plecat de la o mică așezare iudaică, la o alta mai mare, însă tot un sat iudaic.¹² Dar așezarea satului Capernaum pe țărmul nord-vestic al Mării Galileii, pe drumul comercial care lega Mediterana de Damasc¹³ - aproape de granița dintre teritoriul lui Antipa și Filip, fapt care explică prezența vameșilor în această zonă - oferea oportunități considerabil mai mari pentru legături cu păgânii și era mai accesibil locurilor păgâne decât majoritatea satelor galileene, în special mica așezare de la Nazaret.¹⁴

Capernaum era localitatea în care se afla casa lui Petru și Andrei și, când Iisus și-a început misiunea, și-a făcut locuința Sa aici (Mt 4,13; Mc 2,1). Marcu 1,29 ne arată acest fapt:

„Și îndată ieșind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon și a lui Andrei, cu Iacov și cu Ioan”.

La Capernaum, Mântuitorul a vindecat de „friguri” pe soacra lui Petru. În aceeazi zi, seara, după apusul soarelui, „au adus la El pe toți bolnavii și demonizații, și toată cetatea era adunată la ușă. Și i-a tămăduit pe mulți care pătimeau de diferite boli, și demoni mulți a alungat” (Mc 1,29-34). Probabil tot în casa lui Petru, a avut loc vindecarea slăbănogului adus într-un mod mai puțin obișnuit - prin desfacerea acoperișului - în fața Mântuitorului (Mc 2,4). Marcu 2,4 (diferit de Lc 5,19) presupune corect o manieră tradițională.¹⁵ Aici Iisus a vindecat pe femeia care suferea de hemoragie și a înviat pe fiica lui Iair, mai marele sinagogii din Capernaum (Mc 5,41), și tot aici El a vindecat pe slujitorul unui sutaș roman care a construit sinagoga pentru popor.¹⁶ Foarte probabil este vorba de sinagoga în care Iisus a ținut cuvântarea euharistică, după săturarea celor cinci mii (In 6,25-59). În sinagogă, Mântuitorul a vindecat pe omul cu mâna uscată într-o zi de sabat (Mt 12,10-13; Mc 3,1-5; Lc 6,6-11). De asemenea, la Capernaum Iisus a plătit darea pentru templu (Mt 17,24).

Dată fiind așezarea sa, nu e de mirare că în Capernaum se afla un post de vamă.¹⁷ De la vama de aici l-a chemat la ucenicie pe Levi, viitorul apostol Matei (Mc 2,14; Mt 9,9; Lc 5,29), care a dat un ospăț, invitând alți vameși și păcătoși (Mc 2,15-17; Lc 5,29-32; Mt 9,10-13). Iisus devine cunoscut că se asociază cu vameșii (Lc 7,29; 15,1; 19,2) și El adesea se referă la vameși în învățătura Sa (Mt 11,19; 18,17; 21,31-32; Lc 18,10-14). Potrivit lui Craig Evans, „asocierea cu / și referirile la vameși reflectă, totuși, un element urban”.¹⁸

Evanghelia după Marcu prezintă Capernaumul drept centru al activității lui Iisus.¹⁹ Prima Sa minune, vindecarea unui om cu duh necurat, are loc în sinagoga de aici (Mc 1,21), iar apoi Iisus este prezentat ca fiind „în casă” (en oikō) la Capernaum (Mc 2,1; 9,33). Capernaum a fost scena discuției despre cine este mai mare (Mc 9,33-37). De asemenea, cum am văzut deja, Matei presupune că locuința lui Iisus era la Capernaum; el spune că Iisus a venit de a locuit aici (katōkēsen Mt 4,13 // Mc 1,21) și îl numește „cetatea Sa” (tēn idian polin, Mt 9,1 // Mc 2,1). De asemenea, Luca confirmă relația specială a lui Iisus față de Capernaum atunci când Iisus prevede faptul că locuitorii din Nazaret vor cere ca minunile pe care le-a făcut în Capernaum să fie făcute în patria Sa (Lc 4,23). Evanghelia după Ioan confirmă imaginea sinopticilor despre centralitatea Capernaumului. Aici Iisus a rămas pentru câteva zile după minunea din Cana (2,12), a vindecat pe fiul slujitorului regesc (4,46), s-a îndepărtat spre Capernaum și a fost căutat de mulțimi la Capernaum (6,17.24) și, în cadrul unei ample cuvântări, a învățat în sinagogă despre Pâinea vieții (In 6,16.24.59).

Prin stabilirea la Capernaum, Iisus se afla în vecinătatea unor rute și linii importante de comerț²⁰ și legătură, astfel încât nu este surprinzător că prin cuvântul de învățătură pe care-l adresează la Capernaum, El devine cunoscut în toată Galileea (Mc 1,28.32-33.37.45; Lc 4,23: „ceea ce am auzit că ai făcut la Capernaum”). În scurt timp, Iisus este foarte presat de mulțimi mari (Mc 3,20; 4,1; 6,53-56); El chiar caută locuri solitare unde să poată să fie singur (Mc 3,7-10; 6,30-33.45-46).

Locuitorii Capernaumului erau intransigenți cu privire la respectarea valorilor iudaice, așa cum se vede din revolta lor doar pentru că ucenicii lui Iisus nu au făcut o anumită spălare rituală. Iisus a vorbit acestor locuitori despre „zădărnicia respectării tradiției bătrânilor” (Mt 15,1-20). Capernaumul ajunge să fie aspru criticat de Iisus pentru împietrirea în fața Evangheliei, situația sa în ziua judecății fiind mai vinovată decât a Sodomei și Gomorei:

„Și tu, Capernaume: N-ai fost înălțat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai ușor în ziua judecății decât ție” (cf. Mt 11,23-24; Lc 10,15)

La un secol după rostirea acestor cuvinte, Capernaumul a suferit distrugeri foarte mari, ca urmare a unui cutremur sau război.²¹

2. Scurt istoric și caracterizare.

Întemeiat probabil după robia babilonică,²² Capernaum nu este menționat în Vechiul Testament și în apocrife,²³ dar este amintit de Iosif Flaviu (Răzb 3.517; Viața 403).²⁴ Localitatea nu cuprindea elementele specifice unui polis elenistic: fortificații, apeduct, canalizare, teatru, stradă principală cu colonade, complex administrativ, temple. Sinagoga era singura clădire publică, cu dublu rol, de locaș de cult și de educație. Cu toate acestea, evangheliștii atribuie titlul de polis (de ex. Lc 4,31) pentru Capernaum.²⁵ Astfel, de la statutul unei așezări rurale pescărești,²⁶ din vecinătatea lacului Ghenizaret, Capernaumul a devenit faimos, fiind cunoscut de ei drept „cetatea lui Iisus”.²⁷

În ciuda frecventei sale pomeniri în Noul Testament, fiind pe locul secund după Ierusalim, Evangheliile ne oferă puține informații despre caracterul său. Aflăm doar că pescarii locuiau aici (de ex. Mt 4,12-22), că exista o vamă (Mc 2,13-14) și că un „sutaș” (ekatontarchos) își avea garnizoana în preajmă (Mt 8,5; Lc 7,2; In 4,46-54: „slujitor regesc”).²⁸ Ca localitate de graniță între teritoriile conduse de Irod Antipa și Filip, exista aici postul vamal (gr. telōnion, Mc 2,14) administrat de Levi. Colectarea impozitelor și taxelor la Capernaum era sprijinită de un detașament de soldați aflați în subordinea centurionului. Nu se afla acolo un ofițer mai mare ca el; dacă ar fi fost, cel mai mare trebuia să-și dea acordul pentru zidirea sinagogii (v. 5), iar nu centurionul.²⁹ Capernaumul din primul secol arată mai degrabă ca un sat tipic israelit, având străzile mult prea înguste pentru un oraș (2-3 m lărgime).³⁰

În literatura rabinică este numit Kfar Naum („satul lui Naum” sau „satul mângâierii”) și se crede că este localitatea de baștină a profetului Naum.³¹ Numele Kafarnaoum, de la ebraicul Kfr Nahum are două forme, fiind citit fie Kafarnaoum,³² fie Kapernaoum, în timp ce Iosif Flaviu prezintă o a treia posibilitate, și anume Kafernomē. Totuși, nu există nicio dovadă că el se referă la profetul Naum – cel mai probabil a fost denumit după un localnic bine cunoscut de acolo.³³ Lipsa pomenirii Capernaumului în literatura din perioada timpurie trădează lipsa sa de importanță.³⁴ Iosif redă ebraicul kĕpar naḥum prin kapharnaoum (Răzb. 3.10.8), așa cum apare și în Noul Testament.³⁵ De asemenea, Iosif notează că localnicii numeau „Capernaum” izvorul din Câmpia Gennesar (Kepharnokos în manuscrise, Răzb. 3.519). Literatura rabinică amintește Capernaumul - Kfar Nahum - ca o localitate pentru minim, termen care desemnează pe cei care nu credeau în iudaismul rabinic, fie gnostici, păgâni, creștini sau alt fel de dizidenți.³⁶

Specialiștii de astăzi îl identifică cu Tell Hûm,³⁷ pe țărmul de nord-vest al lacului Galileii, la 3,22 km de intrarea Iordanului. Dar, există și anumite rezerve față de identificarea Capernaumului cu Tell Hûm (Kfar Tanhum al Talmudului), bazate pe faptul că Iosif pare să echivaleze Capernaum cu izvoarele Tabgha, la câteva sute de metri înspre vest de Tell Hûm.³⁸

Prin comparație cu cetățile galileene Seforis și Tiberias,³⁹ care aveau între 8000 și 12000 de locuitori, numărul de locuitori din Capernaum era cuprins între 600 și 1500. Însă, comparat cu multe cătune galileene formate din câteva familii extinse și cu sate mici, precum Nazaretul cu mai puțin de 400 de locuitori, Capernaum ar trebui văzut ca unul din satele mai mari.

Carroll Roberson descrie viața locuitorilor de aici, în epoca Noului Testament:

„Oamenii de rând din Capernaum erau oprimați din punct de vedere economic, religios și politic. Locuitorii satului iudaic încercau să-și câștige existența din cultivarea pământului sau din industria pescuitului. Ei erau foarte împovărați de impozitele romane și se aflau înconjurați la est și la vest de cultura păgână greco-romană”.⁴⁰

Cu toate acestea, după cum arată Alfred Edersheim, prosperitatea „micului oraș pescăresc” din timpul lui Iisus se datora cel mai probabil vecinătății cu Tiberias, pe care Irod Antipa a ridicat-o cu aproximativ 10 ani în urmă.⁴¹ Capernaum era renumit pentru grâul cultivat în câmpia din apropiere. În acea zonă, marea Galileii era bogată în felurite specii de pește și, desigur, mulți locuitori din Capernaum își câștigau existența din pescuit și agricultură. De fapt, înainte ca orașul Tiberias să devină mai cunoscut, Capernaum era un important loc pentru comerț, pescuit și agricultură și chiar se lăuda cu o vamă. Betsaida și Capernaum avea în comun legături agricole și de familie. Iată cum îl descrie Spencer Kennard:

„Aflat pe una din rutele comerciale din Egipt către Partia, târgul orașului unei regiuni renumite pentru productivitate uimitoare și punct de transbordare pentru bunuri aduse de dincolo de lac, el era unul din centrele comerciale mari ale Palestinei. Printre produsele locale pentru care a devenit cunoscut erau peștele sărat, uleiul și măslinele și diferite fructe. El figurează ca unul dintre cele opt porți de intrare pentru provincia Siriei, celelalte fiind Iaffa, Gaza, Cezareea, Ierihon, Dura, Palmira și frontiera cu Partia. Comercianți, negustori, turiști romani și soldați, nomazi din deșert și greci educați își amestecau vorbirea lor poliglotă. Aici, în cuprinsul unei mic teritoriu, se întâlnea lumea antică”.⁴²

La întrebarea dacă Capernaum era un polis, Jonatan Reed oferă un răspuns categoric negativ:

„În niciun sens tehnic nu era un polis: programul edilitar public era modest. Populația de 600-1500 era modestă, comparativ cu cetățile galileene dimprejur. Ca entitate politică pe scena galileeană, era neimportant și periferic. Pe scurt, era locul perfect pentru misiunea lui Iisus”.⁴³

Capernaum era un sat care nu avea zid de apărare. Romanii l-au folosit ca pe o garnizoană și l-au ținut sub asediu, dar nu au purtat război împotriva lui. Deși nu a fost afectat de războaie sau răscoale, nu exista un sentiment real de securitate la Capernaum și, de aceea, potrivit lui Lea Lofenfeld și Ramit Frenkel, locuitorii săi l-au părăsit treptat în timpul primului secol d. Hr.⁴⁴

O opinie diferită are, însă, Sharon Lea Mattila, susținând că, spre deosebire de Gamla și Jotapata, Capernaum a fost locuit permanent timp de secole după epoca lui Iisus, atingând epoca de glorie în timpul imperiului bizantin (cca 324-640 d. Hr.). După aceea, satul s-a mutat, într-adevăr, înspre nord-est, fiind locuit neîntrerupt în decursul perioadelor arabe și mai apoi până în 1033 d. Hr.⁴⁵

Din epoca lui Constantin, Capernaum devine mai important în literatură. Eusebiu și Ieronim îl amintesc în Onomasticonul lor, iar Epifanie transmite că, înspre sfârșitul domniei lui Constantin (306-337 d. Hr.), demnitarul iudeu Iosif din Tiberias, cu aprobarea imperială, a zidit biserici în Galileea, inclusiv la Capernaum.⁴⁶ La începutul secolului al IV-lea, Eusebiu notează astfel: „Capernaum, pe țărmul Lacului Ghenizaret, încă este astăzi un sat din Galileea, în ținutul Zabulonului și Neftalimului”. Iar pelerina Egeria, pe la anul 385, ne informează că „la Capernaum, casa prințului Apostolilor a devenit o biserică; zidurile casei sunt încă păstrate. Acolo, Domnul nostru l-a vindecat pe paralitic. Acolo este sinagoga unde Domnul l-a vindecat pe demonizat, în care accesul se face pe numeroase scări; această sinagogă este făcută din pietre tăiate”. Iar Sf. Epifanie scrie (la anul 374) că până în secolul a IV-lea, Capernaumul era o cetate interzisă locuirii creștinilor.⁴⁷

Cea mai dramatică întrerupere a vieții creștine va fi cauzată de invazia persană în 614 d. Hr. și ocupația ce a urmat după aceea timp de 15 ani. Totuși, bizantinii au revenit în primăvara anului 629 d. Hr., împăratul Heraclie intrând triumfal cu trupele sale în Țara Sfântă și căutând răzbunare pentru devastarea siturilor creștine și a comunităților.⁴⁸ Cucerirea arabă a însemnat și începutul declinului cetății, până la începutul secolului al XI-lea, când a fost distrus de un cutremur și în final abandonat. În secolul al XIII-lea existau aici doar șapte case modeste de pescari, iar în secolul al XV-lea, locul ajunge cu totul în ruine și nelocuit. Astăzi, Capernaumul ne predică prin ruinele sale, demonstrându-ne realitatea binecuvântării și blestemului din partea lui Dumnezeu.⁴⁹

3. Situl arheologic.

Marea parte a ruinelor care se văd până astăzi aici datează din secolele de după epoca lui Iisus.⁵⁰ Acest lucru este valabil pentru ambele părți ale sitului – partea vestică aparținând ordinului catolic franciscan (Custodia di Terra Santa), unde au început excavații masive din anul 1968; și partea estică, care aparține Bisericii Ortodoxe Grecești, unde au început săpături din anul 1978.⁵¹

Până în anul 1968, nu era vizibilă nicio ruină a orașului din vremea lui Iisus; de atunci au fost excavate mai multe insulae, care ne permit să-i atribuim titlul de polis. Astfel, orașul era amplasat potrivit planului urban ortogonal care consta din cardo maximus sau via principalis (de ex., strada principală N-S) și numeroase decumani (de ex., E-V, străzi perpendiculare). În cadrul acestui model de rețea stradală, casele erau grupate în insulae. Folosirea acestui plan, precum și descoperirile arheologice, au permis datarea originilor acestui oraș în perioada elenistică. El a continuat să se dezvolte conform acestui plan până la abandonarea lui în sec. VII d. Hr., în timpul invaziei islamice.⁵²

Excavațiile privitoare la Capernaumul secolului I au scos la iveală pardoseli, fundații și partea de jos din zidurile diferitelor clădiri și case private. Piatra neagră este bazalt vulcanic. Ruinele sinagogii din piatră de calcar datează dintr-o perioadă mai târzie. Excavațiile de la acest sit au scos la iveală ruinele bazaltului vulcanic ale unei clădiri publice, probabil sinagoga originală (sinagoga parțial reconstruită din calcar, care se află acum pe vechile ruine, nu poate fi datată mai devreme de secolul III d. Hr.). De asemenea, a fost excavată o casă privată, care fusese transformată în loc de întâlniri publice și mai târziu extinsă într-o biserică octogonală. Cel mai probabil este vorba de casa lui Petru sau a soacrei sale, în care Iisus a învățat și în care El era căutat de mulțimi (Mc 1,21-34). Nu departe de sinagogă se află ruinele care au fost atribuite, cu titlu de probă, garnizoanei conducătorului militar⁵³ și unui număr de soldați.

Alte recente excavații în partea estică a sitului franciscan au descoperit locuințe din perioada bizantină târzie și arabă timpurie (sec. VII-VIII). Se pare că aceasta a fost o perioadă de prosperitate pentru Capernaum, după cum atestă un tezaur de 282 dinari omeiazi (cca 250.000 $), descoperit în 1982 sub un pavaj de curte.⁵⁴

În sectorul estic al Capernaumului, partea aflată în proprietatea Bisericii Ortodoxe Grecești, săpăturile efectuate începând din 1978 de Vasillios Tzaferis au dus la descoperirea a ceea ce pare a fi partea principală a orașului roman. În această zonă de est au fost descoperite în 1984 și 1985 ruinele datând din secolele VII - X ale ocupației orașului. Cel mai vechi nivel a dezvăluit ziduri de fundație care se erau așezate direct pe un nivel care conținea ceramică din perioada romană timpurie (secolul I d.Hr.). Au fost găsite la est rămășițele unei băi romane, construite în primul secol î.Hr. O serie de clădiri orientate în aceeași direcție cu baia și datând din secolul I d.Hr., au fost descoperite ceva mai departe spre nord. Aceste informații ar trebui să ajute la plasarea sinagogii și a „casei lui Petru” într-un context mai larg și să clarifice natura orașului în sine.⁵⁵

Sinagoga din Capernaum.

După identificarea cu Tell Hûm⁵⁶ pe țărmul nordic al Mării Galileii în secolul al XIX-lea, Capernaum a fost puternic excavat. Ruine ale sinagogii de la Tel Hûm au fost descoperite mai întâi în 1838 de savantul Edward Robinson, care localiza la acea vreme Capernaumul la câțiva kilometri spre sud-vest, la Khirbet Minya. Abia mai târziu, inginerul britanic Charles Wilson a identificat bine Tell Hûm drept Capernaum și a făcut câteva sondări în ruinele sinagogii.

Excavațiile au scos la lumină două sinagogi. În 1905, Heinrich Kohl și Carl Watzinger au excavat parțial zidirea mai târzie, care a fost văzută în ruine de către primii exploratori în sec. XIX. Excavația începută de cei doi arheologi germani a fost preluată de custodia franciscană din Țara Sfântă. În 1921, franciscanul Gaudenzio Orfali a încheiat excavația și a încercat o reconstruire parțială.⁵⁷ Această sinagogă din piatră albă, cea mai frumoasă⁵⁸ și cea mai mare din cele descoperite în Țara Sfântă, a fost datată diferit. Cei doi arheologi germani au datat-o în secolele II-III d. Hr.

Sinagoga ridicată mai târziu

Controversa asupra datării este bazată pe existența a două criterii diferite pentru datarea sinagogii din piatră de calcar alb: tradiționala datare timpurie atribuie construirea sinagogii din Capernaum secolului III, datare bazată pe comparația stilului arhitectural cu cel al artei și arhitecturii contemporane din Siria și Asia Mică.⁵⁹ Cei care au excavat și alți specialiști plasează datarea în secolul IV sau V, sau chiar VI, pe baza datărilor ceramicii și a monezilor. De fapt, potrivit unei teze, clădirea a fost ridicată pe parcursul a 110 ani.⁶⁰

Pe baza produselor de olărie și a monezilor descoperite în umplutura de sub pardoseală,⁶¹ ultimele rezultate ale cercetării datează construirea sinagogii din Capernaum la sfârșitul secolului al IV-lea – începutul secolului al V-lea.⁶² Dovezile istorice și arheologice indică clar că începutul secolului IV a fost și timpul în care a debutat pelerinajul la Locurile Sfinte, astfel încât acestea cunosc o perioadă de prosperitate materială. În acest context și iudeii din Capernaum construiesc „sinagoga albă”.⁶³ După cum scrie Jodi Magness, „monumentala sinagogă de la Capernaum reprezintă punctul culminant al unui lung proces, dar nu progresia liniară a tipologiei tradiționale”.⁶⁴ Doi arheologi franciscani V. Corbo și S. Loffreda, pe baza datelor adunate în urma a opt sesiuni de excavații la Capernaum (1968-1972), susțin că sinagoga a fost zidită între ultima decadă a secolului IV și mijlocul secolului V d. Hr.⁶⁵

Această clădire este compusă din două edificii: încăperea de rugăciune și o curte largă. Camera de rugăciune este în formă bazilicală, fără absidă (24.34 × 17.25 m),⁶⁶ și se prezintă ca o navă centrală înconjurată de trei nave laterale în forma unei potcoave (în părțile de E, N și V) cu coloane corintice⁶⁷ pe socluri. Pe zidurile de vest și est erau bănci, în timp ce în partea de sud se afla chivotul și scaunul lui Moise. Probabil nu a existat un balcon pentru femei. În partea de est sinagoga este învecinată cu o curte mare cu un portic pe trei laturi (porticul de sud era cel mai scurt (11.26 m). La exterior, ea măsoară 24.34 × 13.34 m.⁶⁸ Zona porticului avea deschidere spre cardo maximus prin trei mari ferestre, în vreme ce în părțile de N și S se aflau două sau trei intrări principale. Curtea a fost construită după ce sinagoga era deja ridicată. Patru străzi largi, mergând în paralel cu cele patru laturi ale sinagogii, legau clădirea de localitate.⁶⁹ Sinagoga era vizitată de pelerina Egeria spre sfârșitul sec. al IV-lea, care o descrie ca având „multe trepte” și ziduri din pietre tăiate drept.⁷⁰ În epoca bizantină, existența sinagogii alături de biserica creștină ne vorbește despre o bună vecinătate între cele două comunități.⁷¹

Sinagoga centurionului roman. Dacă în anul 1937 se putea afirma că metoda arheologică dovedește doar că Iisus a propovăduit într-un edificiu de tipul sinagogii din Capernaum,⁷² în urma a 13 ani de cercetări asidue (1969-1981) problema a fost nuanțată prin faptul că a fost explorată zona de sub sinagoga târzie (stratum A). Pe baza acestei cercetări, nu numai că a fost posibil să se clarifice cronologia sinagogii târzii, ci, de asemenea, au fost descoperite ruinele sinagogii construite de sutașul roman (cf. Lc 7,5) deasupra unei zidiri foarte vechi, probabil o casă privată. Sub pardoseala acestei sinagogi timpurii și a caselor învecinate s-au descoperit ceramici din mai multe epoci, între care persană, elenistică și începutul celei romane. Sinagoga sutașului are un plan rectangular cu o ușoară deplasare a axei în raport cu sinagoga din secolele IV-V. Perimetrul exterior al primei sinagogi este același ca și cel al sinagogii târzii. Totuși, aria internă a sinagogii sutașului este puțin mai mică, din cauza grosimii considerabile a zidului, ridicat din blocuri de bazalt (120-30 cm). La interior, pe zidul de est, era un fel de atrium, în timp ce zidul cu banca de piatră trebuie să fi ocupat întreaga lungime a zidului de vest. Pardoseala era din piatră de bazalt prelucrată manual.⁷³

Casa Sfântului Petru.

Săpăturile arheologice de la Capernaum sugerează faptul că fosta casă a lui Petru a fost transformată mai târziu într-o domus ecclesiae și poate fi foarte bine cea mai timpurie atestare a unei case-biserici originale.

Spre deosebire de descoperirile de la Dura-Europos, ruinele de la Capernaum nu permit o reconstrucție clară a clădirii originale și a istoriei dezvoltării structurii ei. Acest fapt se datorează construirii în sec. V a bisericii octogonale bizantine pe același loc și, ulterior, invaziei perșilor din anul 614, care a condus la sfârșitul conducerii creștine bizantine și la distrugerea locurilor creștine. Dar odată cu înnoirea interesului pentru Galileea exprimat în cercetări arheologice amănunțite, a devenit posibilă o reconstrucție mulțumitoare. Casa lui Petru se află astăzi la 50-60 m înspre sud de sinagogă. Pot fi observate trei stadii diferite de construcții. Primul stadiu este temelia unei case tipice, care a fost apoi modificată pentru a lua forma unui octogon, apoi alte două octogoane mai mari s-au construit în jurul primului octogon. Arheologii au identificat aceste stadii diferite de construcții ca fiind casa lui Petru și bisericile creștine care s-au edificat ulterior peste ruinele casei lui.⁷⁴ Deasupra acestora, sprijinită pe piloni de beton, s-a construit o biserică catolică (în anul 1990).

Casa lui Simon Petru de la Capernaum este amintită atât de mult în Evanghelii, încât, referindu-se la ea, evangheliștii folosesc sau uneori nu folosesc articolul (Mt 17,25; Mc 2,1; 3,20; 9,33), pomenind-o alternativ când cu numele lui Petru (Mt 8,14), când al lui Simon și Andrei (Mc 1,29). Casa lui Simon Petru a fost descoperită în 1968, în prima campanie de excavări. Este situată în colțul de sud-est al vastei insula care se întinde de la țărmul lacului până la decumanus elenistic. Partea sa de nord este situată în apropierea sinagogii; partea sa estică este îndreptată către o zonă liberă care se învecinează cu cardo maximus și care este amintită în Marcu 1,33 și 2,2. Cercetările arheologice arată că această casă fusese deja ridicată în perioada elenistică și că, prin urmare, Simon Petru trebuie s-o fi dobândit atunci când s-a stabilit cu familia sa la Capernaum. Intrarea în vasta locuință se făcea dinspre zona liberă spre est. Prezența mulțimilor căutându-L pe Iisus (de ex., Mc 2,1) ar putea implica, într-adevăr, că El se afla într-un zonă accesibilă și cu mulți locuitori. Tradiția oglindită în Mc 1,29-39, care probabil provine de la Petru, este caracterizată de o semnificativă culoare locală: sinagoga nu este departe (Mc 1,29) de casa familiei extinse a lui Petru (Mc 1,29-30), la ușa căreia exista într-adevăr o zonă deschisă (Mc 1,33).⁷⁵

Planul casei avea trei curți, în jurul cărora erau amenajate mai multe încăperi de locuit. Două dintre aceste încăperi erau situate în partea de sud a curții nordice, care era curtea în care se intra din stradă. În perioada apostolică aceste două încăperi au fost transformate într-o biserică-casă.⁷⁶ Mai târziu, Egeria consemnează că a vizitat o biserică (ecclesia) la Capernaum (cca 383 d. Hr.), despre care notează că a fost construită din casa Sf. Petru și că pereții acestei case au fost încorporați în ziduri și puteau fi văzuți încă în forma lor originală (ita stant sicut fuerunt).⁷⁷

Biserica octogonală. În a doua jumătate a secolului al V-lea, biserica-casă din secolele I și IV a fost demolată. Pe același loc, la cca 2 metri deasupra vechii biserici-case, a fost ridicată o biserică octogonală pentru a marca în continuare locul casei lui Simon Petru. De fapt, biserica consta din două octogoane concentrice, cu porticuri pe cinci părți. Octogonul central avea opt pilaștri care sprijineau un acoperiș din țiglă. Pardoseala ambelor octogoane era în întregime din mozaic.⁷⁸ Pelerinul anonim din Piacenza, care a vizitat Capernaumul în jurul anului 570 d. Hr., relatează că a vizitat casa lui Petru din Capernaum, care a fost înlocuită de o biserică.⁷⁹

După cum consemnează cei care au excavat-o, „niciun alt sanctuar creștin din Palestina nu se poate lăuda cu o atestare arheologică neîntreruptă din însuși timpul vieții lui Iisus”.⁸⁰

Casele minunilor.

Capernaum era format din cartiere individuale de locuințe cuprinzând familii extinse. Între sinagogă și casa lui Petru arheologii au scos la suprafață o insula de 40 x 40 m, alcătuită dintr-un grup de case din bazalt negru (denumită de cei care au excavat-o „insula sacra”). Cu siguranță, acestea oglindesc pentru pelerinii de astăzi imaginea caselor amintite în legătură cu minunile săvârșite de Iisus. Una din ele poate fi casa căreia i s-a desfăcut acoperișul pentru a fi coborât omul paralizat (Mc 2,1 ș.u).

Au fost excavate cinci grupuri (insulae) de case care arată că satul Capernaum a fost locuit neîntrerupt între începutul sec. I î. Hr. și sec. al VII-lea d. Hr. Așa cum indică cioburile și ruinele, casele fac parte dintr-un sat de cca 800 X 250 m. Zidurile caselor erau din bazalt tencuite cu pământ.⁸¹ Majoritatea caselor din Capernaum erau grupate câte trei sau patru împrejurul unei curți comune, formând perimetre de aproximativ 40 X 40 de metri.⁸² Foarte probabil într-o asemenea casă a intrat Domnul la un ospăț în casa lui Levi vameșul, devenit apostolul Matei, și a rostit aceste cuvinte: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi” și „N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință” (Mt 9,12.13).

Fiecare casă adăpostea o familie extinsă. Casa era construită în jurul unei largi curți interioare, unde familia își ducea viața zilnică. În curte se afla un cuptor, precum și pietre de măcinat și o piuă. Tot în curte, oamenii adăposteau grâul și coceau pâinea, găteau hrana și își desfășurau toate celelalte activități. Încăperile erau situate împrejurul curții – strâmte, întunecate și fără ferestre. În timpul iernii, se dormea în camere, dar în timpul căldurii foarte mari a verii, familia urca scările și se odihnea pe acoperiș, care cu siguranță era mai răcoros și mai bine aerisit. Exista o singură ușă care dădea din curte înspre stradă și care se încuia în fiecare seară.⁸³

În interiorul sitului arheologic sunt expuse, într-un muzeu în aer liber, râșnițe de bazalt, prese de ulei, o bornă kilometrică, mozaicuri (unul prezintă o barcă), ornamente și vase din piatră din secolul I î.Hr. Pe un bloc de piatră identificăm o sculptură care reprezintă transportarea chivotului Legii cu un car cu patru roți.⁸⁴

În urma celor prezentate în acest studiu, se desprind câteva concluzii semnificative:

1. Alegând să locuiască la Capernaum, Domnul Hristos a avut nu doar ocazia de a recruta ucenici dintre oamenii simpli și curați la inimă cum erau pescarii, ci și prilejul unei deschideri spre o receptare extinsă a mesajului Evangheliei, și aceasta datorită așezării localității la intersecția unor rute comerciale însemnate pentru lumea de atunci, astfel încât suntem întru totul de acord cu afirmația lui Selah Merrill: „Simțim că ni s-a descoperit o parte a planului lui Dumnezeu atunci când citim (Mt 4,13): Părăsind Nazaretul... a locuit în Capernaum”. Cu toate că din punct de vedere al civilizației materiale, nu avea nimic în comun cu un polis elenistic, având în vedere această alegere expresă a lui Iisus, precum și faptele (minunile) și cuvintele Sale extraordinare de aici (de exemplu, cuvântarea euharistică), Capernaum este, pe bună dreptate, denumit de sfinții evangheliști „cetatea Sa”.

1. Istoria Capernaumului coboară până în perioada elenistică, sau chiar mai devreme, și continuă neîntrerupt până aproape de mijlocul secolului XI. Dar, în mod cert, maxima dezvoltare și înflorire a fost reprezentată de perioada stăpânirii bizantine. În ce privește caracterul său, din Evanghelii se desprinde faptul că în timpul lui Iisus localitatea era un important centru pentru comerț, pescuit și agricultură și, ca localitate de graniță, avea o vamă.

1. Sinagoga din Capernaum, cu etapele succesive ale zidirii ei – sinagoga centurionului zidită deasupra unei case și sinagoga albă de mai târziu, edificată în circa 100 de ani - așa cum au fost evidențiate de arheologi, istoria „casei lui Petru”, deasupra căreia au fost identificate „biserica-casă” și biserica octogonală bizantină - aceasta din urmă fiind vizibilă prin pardoseala de sticlă a bisericii moderne - , precum și ruinele „caselor minunilor” grupate în așa-numitele insulae, ne oferă imaginea de ansamblu a unei cercetări arheologice și istorice de mare anvergură, materializată într-o fascinantă dedicare studiului „pietrelor care vorbesc”, confirmând Evanghelia și aducându-ne mai aproape de locurile privilegiate de a fi martore ale activității Domnului.

Bibliografie

1. Achtemeier, Paul J., ed., The Harper Collins Bible Dictionary, The Society of Biblical Literature, San Francisco, ²1996
2. Brown, John of Haddington, A Dictionary of the Holy Bible, Still Waters Revival Books, 1818
3. Burkitt, F. C., “Capernaum, Capharnaum”, The Journal of Theological Studies, nr. 136, 1933, pp. 385-390
4. Curtis, Adrian, ed., Oxford Bible Atlas, Oxford University Press, Oxford & New York, ⁴2007
5. Derrett, J. Duncan M., “Law in the New Testament: The Syro-Phoenician Woman and the Centurion of Capernaum”, Novum Testamentum, vol. 15, fasc. 3, 1973, pp. 161-186
6. Edersheim, Alfred, The Life and Times of Jesus the Messiah, vol. 2, Oxford, 1883
7. Evans, Craig A. & Porter, Stanley E., ed., Dictionary of New Testament Background: A Compendium of Contemporary Biblical Scholarship, Inter Varsity Press, Downers Grove, 2000
8. Evans, Craig A., Jesus and His World: The Archaelogical Evidence, Westminster John Knox Press, Louisville, 2012
9. Fischer, Moshe, “The Corinthian Capitals of the Capernaum Synagogue: A Revision”, Levant, vol. 18, nr. 1, 1986, p. 131-142
10. Freedman, David Noel, ed., The Anchor Bible Dictionary, Doubleday, New York, 1992, vol. 1, pp. 1296-1298
11. Green, Joel B., Brown, Jeannine K. & Perrin, Nicholas eds., Dictionary of Jesus and the Gospels, InterVarsity Press, Downers Grove, ²2013
12. Hachlili, Rachel, Ancient Synagogues – Archaeology and Art: New Discoveries and Current Research, Brill, Leiden, 2013
13. Hahn, Scott, ed., Catholic Bible Dictionary, Doubleday, New York, 2009
14. Haslam, J.A.G., “The Centurion at Capernaum: Luke 71-10”, The Expository Times, vol. 96, nr. 4, 1985, p. 109-110.
15. Hitchcock, Roswell D., Hitchcock’ s Bible Names Dictionary, New York, 1869
16. Hultgren, Stephen, Narrative Elements in the Double Tradition (A Study of Their Place within the Framework of the Gospel Narrative) || 4. From Nazareth to Capernaum: The Beginning of the Galilean Ministry (Matt 4.12-16; Luke 4.14-31 a), 2002, pp. 128–190
17. Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, Țara Sfântă. Arena operei mântuitoare, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, ²2014
18. Iwe, John Chijioke, Jesus in the Synagogue of Capernaum: The Pericope and Its Programmatic Character for the Gospel of Mark. An Exegetico-Theological Study of Mk 1:21-28, Editrice Pontificia Università Gregoriana, Roma, 1999
19. Kennard Jr., J. Spencer, “Was Capernaum the Home of Jesus?”, în Journal of Biblical Literature, vol. 65, nr. 2, 1946, pp. 131-141
20. Kimondo, Stephen Simon, The Gospel of Mark and the Roman-Jewish War of 66-70 CE. Jesus’ Story as a Contrast to the Events of the War, forewords by Jonathan Draper and David Rhoads, Pickwick Publications, An Imprint of Wipf and Stock Publishers, 2018
21. Lee, Bernard J., The Galilean Jewishness of Jesus: Retrieving the Jewish Origins of Christianity, Paulist Press, New York, 1988
22. Limor, Ora & Stroumsa, Guy G. (eds), Christians and Christianity în the Holy Land. From the Origins to the Latin Kingdoms, Brepols Publishers, Turnhout, 2006
23. Lofenfeld, Lea & Frenkel, Ramit, The Boat and the Sea of Galilee. An Archaeological Glimpse into the World of Jesus, trans. From the Hebrew by Ora Cummings, Gefen Publishing House, Jerusalem, 2007.
24. Loffreda, S., “The Late Chronology of the Synagogue of Capernaum”, Israel Exploration Journal, vol. 23, nr. 1, 1973, pp. 37-42
25. Longman, Tremper III, ed., The Baker Illustrated Bible Dictionary, Baker Publishing Group,Grand Rapids, 2013
26. Losch, Richard R., The Uttermost Part of the Earth. A Guide to Places în the Bible, Wm. B. Eerdmans, Grand Rapids, 2005
27. Magness, Jodi, “The Chronology of Capernaum in the Early Islamic Period”, în Journal of the American Oriental Society, vol. 117, no. 3, 1997, pp. 481-486
28. Magness, Jodi, “The Pottery from the Village of Capernaum and the Chronology of Galilean Synagogues”, Tel Aviv Journal of the Institute of Archaeology of Tel Aviv University, vol. 39, nr. 2, 2012, pp. 110-122
29. McRay, John, Archaeology and the New Testament, Baker Book House Company, 1991
30. Martin, Ralph P., Davids, Peter H., eds., Dictionary of the Later New Testament & Its Developments, InterVarsity Press, Downers Grove, 1997
31. Masterman, E. W. G. “The Site of Capernaum”, Palestine Exploration Quarterly, vol. 39, nr. 3, 1907, 220–229.
32. Mattila, Sharon Lea, “Revisiting Jesus’ Capernaum: A Village of Only Subsistence-Level Fishers and Farmers?”, în David A. Fiensy and Ralph K. Hawkins, editors, The Galilean Economy in the Time of Jesus, Society of Biblical Literature, Atlanta, 2013, pp. 75-138
33. Merrill, Selah, “Capernaum, Christ's Own City”, The Biblical World, Vol. 11, No. 3 (Mar., 1898), pp. 151-164
34. Milson, David William, Art and Architecture of the Synagogue in Late Antique Palestine: In the Shadow of the Church, Brill, Leiden, Boston, 2007
35. North, Robert, “Discoveries at Capernaum”, Biblica, vol. 58, nr. 3, 1977, pp. 424-431
36. Oluoch, Silvanus, Adjusting to God’s High Calling. Reflections from the Capernaum Church, Xlibris, 2011
37. Reed, Jonathan L., Archaeology and the Galilean Jesus: A Re-examination of the Evidence, Trinity Press Internațional, Harrisburg, 2002
38. Roberson, Carroll, The Christ: His Miracles, His Ministry, His Mission: A Closer Look at the Events in the Life of Christ, New Leaf Publishing Group, 2005
39. Robinson, Edward & Smith, Eli, Biblical Researches in Palestine and the Adjacent Regions, volume 3. A Journal of Travels in the Years 1838 and 1852, Cambridge University Press, ²2015.
40. Rosenau, Hélène. “Où classer la synagogue de Capernaüm”, Revue d'histoire et de philosophie religieuses, 17e année n°3, Mai-juin 1937, pp. 285-288
41. Sanday, W., “The Site of Capernaum”, The Journal of Theological Studies, nr. 17, 1903, p. 42-48.
42. Spigel, Chad S., Ancient Synagogue Seating Capacities: Methodology, Analysis and Limits, Mohr Siebeck, Tübingen, 2012
43. Tzaferis, Vasillios, “New Archaeological Evidence on Ancient Capernaum”, The Biblical Archaeologist, vol. 46, nr. 4, 1983, pp. 198-204
44. Zeichmann, Christopher B., “Capernaum: A ‘Hub’ for the Historical Jesus or the Markan Evangelist?”, în Journal for the Study of the Historical Jesus, Brill, vol. 15, nr. 1, 2017, pp. 147-165
45. Zuntz, G., “The ‘Centurion’ of Capernaum and His Authority (Matt. VIII.5-13)”, The Journal of Theological Studies, nr. 183-184, 1945, pp. 183-190
46. Zaieț, diac. dr. Andrei-Mihai, Ghidul pelerinilor în Țara Sfântă, Peninsula Sinai și Iordania, Ed. Basilica, București, 2016.