Abstract: The 10th General Assembly of the World Council of Churches (WCC) took place in Busan, Republic of Korea, during the late October and early November 2013. More than 5.000 delegates from around 300 member Churches and 100 countries, examined the tasks facing the World Council of Churches, their relationships in the world, their potential and their dreams, and they came to speak more and more of the „pilgrimage of justice and peace” in describing this journey on which the God of life is leading the Christians. In the following study, we try to capture how the theme Christianity - light and joy in a confused and grieved world is reflected in the official report, published by WCC Publications into the year 2014.
Keywords: Christianity, joy, light, world, ecumenism, mission
Titlul studiului de față nu ne aparține în totalitate. L-am preluat și adaptat dintr-un mesaj al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adresat clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, cu prilejul conferinței preoțești din primăvara anului 20151.
L-am pus în legătură cu raportul ultimei Adunări generale a Consiliului Ecumenic al Bisericilor care s-a ținut la Busan în Coreea de Sud, în octombrie-noiembrie 2013. Această Adunare generală a fost una cu profunde semnificații pentru istoria mișcării ecumenice, întrucât a fost cea de a X-a, deci una jubiliară. A reunit aproape 5.000 de reprezentanți din peste 300 de Biserici și 100 de țări. Genericul Adunării generale a C.E.B. a fost „Dumnezeule al vieții, condu-ne spre dreptate și pace”2. Ca și în cazul celorlalte Adunări generale de până acum, în cadrul editurii Consiliului Ecumenic de la Geneva s-a tipărit Raportul celei de a zecea Adunări generale a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, cu titlul „Întâlnindu-L pe Dumnezeul vieții”, avându-i drept coordonatori pe Erlinda N. Senturias și Theodore A. Gill, jr.3.
Raportul este structurat după cum urmează:
Cuvântul înainte al secretarului general al C.E.B., rev. Olav Fykse Tveit
Generalități cu privire la cea de a zecea Adunare a C.E.B.
Dezvoltarea temei Adunării
Dreptate, pace și creștinismul mondial, cu subtitlurile: „Contextul asiatic”, „Unitatea în Hristos – călătorie în duhul prieteniei”, „Misiunea în contexte în schimbare”, „Să facem dreptate”, „Lucrarea păcii” și „Conversații ecumenice”
Lucrarea C.E.B.
Declarații despre probleme de interes public
Mesaje adresate Adunării
Apendice
Traducerea și adaptarea de față încearcă să scoată în evidență felul în care tema deja enunțată: Creștinismul - lumină și bucurie într-o lume debusolată și tristă apare în cadrul raportului menționat. Partea care ne interesează se găsește în capitolele: Dezvoltarea temei Adunării, Dreptate, pace și creștinismul mondial, Lucrarea Consiliului Ecumenic al Bisericilor și Declarații despre probleme de interes public, care reprezintă și partea cea mai însemnată a raportului (mai bine de jumătate).
Capitolul Dezvoltarea temei Adunării ne prezintă o serie de reprezentanți ai Bisericilor, care s-au adresat în plenul Adunării, în cadrul așa-numitelor „plenare”. Primul este patriarhul Karekin II, patriarh suprem și catolicos al tuturor armenilor. Acesta îndeamnă la căutarea unității în Hristos, având ca temei dragostea față de El, care ne unește pe toți. „Vorbind în numele lui Hristos și lucrând în prezența Sa, este mărturia pe care trebuie creștinismul să o dea lumii. A minimaliza cuvintele Domnului și a le trece cu vederea însemnează a acoperi lumina care strălucește din înălțime. Acest fapt însemnează că ascundem unica sursă de iluminare care poate alunga întunericul acestei lumi și poate aduce claritate și viziune sănătoasă umanității”4. Un alt vorbitor este teologul Wedad Abbas Tawfik din Biserica Ortodoxă Coptă. Acesta prezintă situația critică pe alocuri a creștinilor din Egipt și în loc de concluzie, rostește o rugăciune: „Dumnezeule al vieții și al nemuririi, fă să strălucească lumina feței Tale peste tot pământul, pentru ca lumea noastră să devină una în care demnitatea umană este respectată, iar libertatea, egalitatea, dreptatea socială și demnitatea celor slabi sunt mereu ocrotite”5. La rândul său, Episcopul Duleep de Chickera, din partea Bisericii Anglicane din Sri Lanka se referă la diaconie, la diaconia ca slujire a aproapelui, spunând despre ea că trebuie să fie profetică. „Slujirea diaconiei în lumea aceasta, dominată de noii faraoni, cezari, irozi și farisei este o necesitate misionară de primă mărime. Într-o lume dominată de violență și opresiune, care caută tot mai mult pacea, libertatea și demnitatea, creștinismul trebuie să își asume rolul de far călăuzitor. El trebuie să propovăduiască neîncetat pe Hristos, Lumina lumii, Care luminează pe toți și mai ales pe cei de la marginile societății”6. Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk (Biserica Ortodoxă Rusă) a avut o foarte pertinentă expunere, așezată sub titlul Vocea Bisericii trebuie să fie profetică. Acest trebuie reprezintă, spunea el, o nouă paradigmă misionară a Bisericii lui Hristos. Dacă până acum se opina că vocea Bisericii este profetică, de acum acest lucru devine o obligație, adică Biserica trebuie să își calibreze vocea în funcție de realitățile sociale și politice din toate vremurile și contextele. „În pofida stăpânitorilor întunericului acestei lumi, creștinii sunt chemați să aducă la Hristos noi suflete, să semene speranța și încrederea într-o lume mai bună, rugând pe Împăratul slavei să dăruiască binecuvântare și bucurie tuturor celor aflați în suferințe și lipsuri”7. Michael Lapsey, directorul Institutului pentru vindecarea trecutului din Cape Town, Africa de Sud afirma în cadrul unei plenare că procesul vindecării societății stă în capacitatea creștinilor de a fi co-lucrători cu Hristos pentru promovarea dreptății și păcii. „Nimeni nu va putea acuza mai mult pe creștini decât Domnul Iisus Hristos însuși, atunci când aceștia nu vor fi făcut suficient de mult pentru promovarea dreptății și păcii pe pământ. Dar cum să se întâmple aceasta, devreme ce chiar între creștinii înșiși există lupte surde și mute, ca să nu mai vorbim de creștinii de aceeași confesiune? Creștinii sunt chemați să fie lumina lumii și sarea pământului. Și numai din această perspectivă, responsabilitatea lor este enormă”8.
Capitolul intitulat Dreptate, pace și creștinismul mondial, cel mai consistent din cadrul raportului, se divide în mai multe subcapitole. Unul dintre ele poartă titlul generic de „Unitatea în Hristos – călătorie în duhul prieteniei”. Doamna Dame Mary Tanner, unul dintre președinții Consiliului Ecumenic al Bisericilor afirma într-o cuvântare intitulată „Viziunea noastră cu privire la unitate” că mai este mult de înfăptuit la nivel local, regional și mondial pentru a primi darul sfânt al unității. „Darul acesta este foarte prețios și se aseamănă cu lumina din sfeșnic, pe care creștinii, în ignoranța lor, o țin acoperită. Unitatea nu este numai o rază din lumina lui Hristos, ci îl reprezintă pe însuși Acesta, Care este din lumina și comuniunea Sfintei Treimi”9. În cuvântarea sa din plenul Adunării generale de la Busan, Mitropolitul Nifon Mihăiță, reprezentant al Bisericii noastre, făcea o excelentă pledoarie a felului în care vede Biserica Ortodoxă unitatea creștinilor. Din perspectiva aceasta, nu trebuie uitată suferința lumii și strigătul ei după dreptate, pace și adevăr. „Numai o reîntoarcere prin pocăință la Dumnezeu și o trăire a poruncilor Sale, în lumina Sfintelor Evanghelii, va mântui lumea de păcat și de faptele nedreptății”10. Secretarul general al Alianței Baptiste Mondiale, Neville Callam propunea ascultătorilor o plângere sau lamentație, în care printre altele, deplânge lipsa de coeziune a creștinilor în ceea ce privește mărturia în unitate a lui Hristos Cel înviat. Legat de acest aspect, „și problemele fundamentale ale lumii contemporane (criza financiară, criza morală, criza ecologică, ș.a.) par a nu-și găsi rezolvarea, căci și în ele se vede lipsa de unitate a creștinilor. Dacă creștinii ar fi uniți, mărturia despre Iisus Hristos ar fi mai puternică, pentru că Domnul nostru însuși și-a dorit ca lumea să creadă și să se mântuiască”11. Teoloaga Alice Fabian și episcopul Mark McDonald din partea Bisericii Anglicane din Canada au vorbit împreună despre unitate, în cadrul uneia dintre plenare. Printre altele, din cele expuse, se desprinde ideea că în fața secularismului tot mai accentuat, creștinismul nu trebuie să fie static, nepăsător sau detașat de lume. Dimpotrivă, el trebuie să aducă pace și lumină, bucurie și speranță oamenilor care se simt sufocați de duhul materialist al vremurilor care sunt și care cu siguranță vor veni12.
Dacă subcapitolul anterior avea ca temă principală căutarea unității creștinilor, fiind caracteristic mișcării Credință și Constituție din cadrul C.E.B., cel care urmează se încadrează în sferele de activitate ale mișcării Misiune și Evanghelizare. Subcapitolul „Misiunea în contexte în schimbare” este deschis printr-o introducere a prof. de Teologie Kirsteen Kim de la Universitatea din Leeds, Marea Britanie. „Pentru a vorbi lumii despre dreptate și pace, pentru a reaprinde lumina credinței din sufletele oamenilor, Bisericile trebuie să propovăduiască vestea cea bună a Evangheliei, cu vigoare și cu convingere”13, afirma aceasta. Preotul catolic Stephen Bevans din Statele Unite, a prezentat o expunere cu tema “Misiunea Duhului”. „Misiunea, spunea el, este să recunoști că Duhul lucrează neîncetat și îi cheamă pe creștini să I se alăture. Misiunea Duhului este de a transfigura lumea și de a o pregăti pentru venirea din nou a Domnului, întru slavă. Misiunea creștinismului este de a ajuta la transfigurarea lumii, la instaurarea Împărăției lui Dumnezeu, aducând lumina credinței celor care nu o au sau au uitat-o, de a îmbărbăta pe cei slabi și de a sprijini pe cei pe care Domnul îi numește cei mai mici ai Săi”14. Rev. Cecilia Castillo Nanjari din partea Bisericii Misiunii Penticostale din Chile enumeră în alocuțiunea sa câteva dintre problemele lumii contemporane: lipsa drepturilor omului, lipsa egalității dintre barbați și femei, foametea, lipsa egalității de drepturi la bunurile și resursele planetei, ș.a. În fața acestor aspecte, spunea ea „se pare că trebuie să ne reevanghelizăm pe noi înșine, înainte să căutăm să îi evanghelizăm pe alții. Să ne arătăm nouă înșine mai întâi că suntem purtători de lumina care a ieșit din mormântul lui Hristos, pentru a fi credibili altora”15. Mitropolitul Geevarghese Mor Coorilos din partea Bisericii Ortodoxe Siriene din India a vorbit și despre misiunea către cei de pe marginile societății. „Bisericile sunt chemate să-L întâlnească pe Dumnezeu în Treime, pe Domnul vieții, la marginile societății, acolo unde se află victimele opresiunilor și unde forțele întunericului, care denunță viața, se străduiesc să ia locul lui Dumnezeu în ordinea firească a lucrurilor. Acest fapt, de asemenea, provoacă Bisericile să se alăture inițiativelor societății civile angajate în eforturile pentru drepturile omului, dreptate și integritate a vieții. E necesar să înțelegem că Bisericile nu pot face abstracție de lacrimile și suferința celor care se află la marginile societății”16.
Subcapitolul „Lucrarea păcii” debutează printr-un interviu cu doamna Leymah Gbowee din Liberia, care a primit în anul 2011 premiul Nobel pentru pace. Arhiepiscopul Thabo Makgoba, moderatorul întâlnirii îi adresează mai multe întrebări, printre care și aceasta: „Ce înțelegeți prin fericiți făcătorii de pace?”. „Când toți ceilalți se gândesc la arme, făcătorul de pace spune o rugăciune și se gândește cum ar putea fi depășit conflictul. Lumea nu ar avea nevoie de arme dacă ar acționa astfel. Cum războiul este întotdeauna aducător de moarte, concepția aceasta pozitivă despre nonviolență, ar aduce pacea și viața, iar armele ar fi înlocuite de flori”17. Coreeanul Zoon Jae Chang a prezentat în cadrul Adunării generale de la Busan expunerea cu titlul „Exodul către un nou pământ”, foarte apreciată de participanți. În cadrul acesteia, el amintit despre dezastrele ecologice provocate de centralele nucleare de la Fukushima și Cernobâl, pe care le-a numit „lumini periculoase din jurul nostru”18. Aceste lumini nucleare – zicea el – sunt legate de propriul nostru egoism, de confort, de avariție, din cauză că industria nucleară este interconectată la diferitele nevoi ale societății. „Oamenii au pierdut lumina din interiorul sufletelor lor, L-au pierdut în esență pe Hristos. Oamenii aprind lumini multe și colorate în marile metropole ale lumii, dar viața lor este în adâncul întunecat al păcatului și al ignoranței. De aceea e necesar să stingem luminile periculoase și nefolositoare din jurul nostru, care produc pagubă creației și să începem să reaprindem luminile sufletelor noastre, cu lumină din lumina lui Hristos”19.
Cu acesta se încheie prezentarea referatelor nominale ale unora dintre participanții la Adunarea generală de la Busan. Volumul menționat mai cuprinde, așa cum am arătat deja, și unele declarații publice, pe diferite teme. Ne vom mai concentra însă asupra celei intitulate: „Declarație pe calea spre o pace dreaptă”. „Aceasta este o călătorie spre planul lui Dumnezeu pentru umanitate și întreaga creație. În însuși fundamentul Bisericii există speranța pentru o transformare spirituală a lumii și pentru chemarea de a căuta dreptate și pace pentru toți. Prin urmare, creștinii trebuie conștientizați de rolul pe care îl au, de faptul că trebuie să iasă din ignoranță și autosuficiență și să se aplece asupra problemelor semenilor. Creștinii trebuie să fie lumini vii în pământul acesta vechi, pregătind pe cel nou, pe cel despre care vorbește cartea Apocalipsei”20.
Adunarea generală de la Busan a emis și un mesaj, care afirmă la punctual 5 că: „Trăim în vremuri de o acută criză globală. Ne confruntăm cu provocări economice, ecologice, sociale și politice, dar și spirituale. În întunericul și în umbra morții, cât este de importantă nădejdea în Domnul Cel înviat! (…) Ascultând vocea celor care adesea strigă de la marginile societății, să învățăm lecția nădejdii și a perseverenței. Să ne aplecăm mai mult asupra idealului libertății și să acționăm solidar. Fie ca Dumnezeu Cuvântul, Care luminează, să ne călăuzească în călătoria noastră”21.
Am încercat să surprindem, în cele de mai sus, câteva aspecte din lucrările desfășurate în cadrul celei de a zecea Adunări generale a Consiliului Ecumenic al Bisericilor. Creștinismul este și trebuie să rămână lumină și bucurie într-o lume confuză și tristă. Așa o arată și unele dintre contribuțiile enumerate până aici22. Dacă le-am încadra într-un context, ele fac mai degrabă parte din așa numitul ecumenism practic23, care are în vedere mai ales dimensiunea orizontală a aspectelor vieții. Sunt contribuții care, deși vin din diverse confesiuni creștine, mărturisesc despre necesitatea unei mărturisiri vii și dinamice a lui Hristos în lumea contemporană.