Abstract. This study includes words and meanings that are present in the text of the liturgical prayer and are considered to be obsolete or folk-speech. Some of the lexemes occur in the biblical language too, others have become liturgical terms naming objects, notions, concepts that are related to the dogma and to the religious ritual. We thought it wasnecessary to record them, because they reveal meanings that are different from those currently recorded in the existing dictionaries. We will keep the distribution on morphological units.
Keywords: text, liturgical, lexemes, biblical language.
Studiul de față cuprinde cuvintele și sensurile considerate învechite sau populare, prezente în textul rugăciunii liturgice. Unele dintre lexeme apar și în limbajul biblic, altele au devenit termeni liturgici denumind obiecte, noțiuni, concepte care au legătură cu dogma și ritualul bisericesc. Ni s-a părut necesar să le înregistrăm întrucât reliefează sensuri diferite de cele înregistrate, în mod curent, în dicționarele actuale. Vom păstra distribuția pe unități morfologice.
Vocabularul – unități lexico-semantice și sensuri specifice
Substantivul
Acoperământ 1. (fig.) „ocrotire, protecție, grijă”: „Acoperă-ne pe noi cu acoperământul aripilor Tale” (p. 118)1; „păzește-mă sub acoperământul Tău” (p. 338); „Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperământ” (p. 358); „prin rugăciunile voastre, să ne acoperiți cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupești” (p. 360); 2. „acoperiș”: „Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare, să intri sub acoperământul casei sufletului meu” (p. 321); „Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub acoperământul sufletului meu” (p. 332);
adăugire „adăugare, sporire”: „spre adăugirea și înmulțirea dumnezeieștii Tale bunătăți” (p. 309); „spre adăugirea dumnezeiescului Tău har” (p. 322);
adormire „moarte acceptată cu nădejdea învierii”: „Pe fericiții întru adormire eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile” (p. 217);
adormit „decedat, răposat (având credința în Hristos)”: „Pe cei care au adus aceste daruri și pe cei pentru care s-au adus, vii și adormiți, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa” (p. 152); „Pe toți cei adormiți din neamurile noastre” (p. 217);
agonisire „câștig”: „nedreptate, agonisire de rușine, învidie, grăire de rău” (p. 325); „Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și să nu-mi răsplătești mie după faptele mele, ci, întorcându-mă, sprijinește-mă, izbăvește sufletul meu de relele ce au crescut într-însul și de agonisirile lui cele cumplite” (p. 327). Așa cum se poate observa, sensul termenului are conotații negative;
altar „spațiu sacru în care se desfășoară o parte a ceremonialului liturgic”: „stând înaintea înfricoșătorului Tău altar” (p. 102); „și voi înconjura altarul Tău, Doamne” (p. 105);
apostol „vestitor al Evangheliei și ucenic al lui Hristos”: „A Sfinților, măriților și întru tot lăudaților Apostoli Petru și Pavel, a celor doisprezece, a celor șaptezeci și a tuturor Sfinților Apostoli” (p. 110); „sfințind și frângând, a dat Sfinților Săi Ucenici și Apostoli” (p. 162); „pe înțelepții Apostoli și cu aceștia și pe Preacinstita și Preacurata Maica Ta” (p. 339); „de Dumnezeu propovăduitorilor și purtătorilor de Duh Apostoli” (p. 349); „dacă ai intrat, ușile fiind încuiate, cu ceilalți Apostoli, a strigat către Tine: Domnul meu ești și Dumnezeul meu” (p. 365);
aproape(le) „omul de lângă tine”: „de sugrumare de cel de aproape” (p. 115) „Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima, care n-a luat în deșert sufletul său și nu s-a jurat cu vicleșug aproapelui său” (p. 316);
arătare „epifanie, manifestare a divinității”: „Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu Fiu al Fecioarei se face și Gavriil darul îl binevestește” (p. 363); „A Treimii arătare la Iordan s-a făcut” (p. 489);
argint „monedă, ban”: „A Sfinților și făcătorilor de minuni, doctori fără de arginți: Cosma și Damian, Chir și Ioan, Pantelimon și Ermolae și a tuturor sfinților fără de arginți” (p. 111); „strălucind harul, toată lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a câștigat” (p. 188);
arhangheli „ceată îngerească”: „Că pe Tine Te laudă îngerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Începătoriile, Stăpâniile, Puterile și Heruvimii cei cu ochi mulți” (p. 226-227);
arhiereu „conducător religios al poporului creștin”: „merg apoi la arhiereu pentru binecuvântare” (p. 100); „Arhiereul, luând cădelnița, cădește Cinstitele Daruri și zice” (p. 494);
Arhiereu (prin metonimie) „Hristos”: „Te-ai făcut om și Arhiereu al nostru Te-ai făcut” (p. 148);
arvună „dovadă, garanție”: „darul înfierii, arvuna moștenirii celei ce va să fie, începutul bunătăților celor veșnice” (p. 226);
arvunire „asigurare”: „spre curățirea și sfințirea sufletului și a trupului și spre arvunirea vieții și a împărăției ce va să fie” (p. 336);
asemănare „răsfrângere în sufletul omului a frumuseții chipului lui Dumnezeu, prin iluminarea Duhului Sfânt”: „Care ai zidit pe om după chipul și asemănarea Ta” (p. 134);
așezare „întocmire”: „și pentru pacea și bună așezarea întregii lumi” (p. 113);
așternut „cruce, chivot, loc al supremei teofanii”: „Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui” (p. 354);
Atotțiitor „Care stăpânește toate”: „Stăpâne, Atotțiitorule, Cel ce cu înțelepciune ai zidit toată făptura” (p. 296);
baie „botez”: „și-i învrednicește pe dânșii, la vremea potrivită, de baia nașterii celei de a doua, de iertarea păcatelor” (p. 143);
bântuială „ispită, încercare, asuprire”: „și păzește fără de bântuială viața noastră” (p. 266);
binecuvântare „ritual, act verbal și gestual sacramental”: „încredințându-se ei prin binecuvântare” (p. 182); „merg apoi la arhiereu pentru binecuvântare” (p. 100); „Binecuvântarea Domnului peste voi, cu al Său har și cu a Sa iubire de oameni” (p. 186);
biruință „victorie, izbândă împotriva păcatului și a morții”: „Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi” (p. 129); „biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește” (p. 358); „Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție, Biruitorului morții, strigăm” (p. 364);
biserică 1. „casa Domnului, spațiu sacru în care se odihnește divinitatea”: „în biserici Te voi binecuvânta, Doamne” (p. 105); „pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici” (p. 113, 126); „sălășluindu-Se și petrecând întru noi Cuvântul Tău, Doamne, să ne facem Biserică a Preasfântului și închinatului Tău Duh (p. 134) – acest ultim exemplu exprimă ideea de purtător al Duhului, lăcaș al acestuia; 2. „unitatea credincioșilor”: „plinirea Bisericii Tale o păzește” (p. 129);
Botez „ritual creștin de primire în Biserică, în rândul credincioșilor, una din cele șapte Taine”: „Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor” (p. 159);
bubă „rană spirituală”: „știi și bubele mele și rănile mele le vezi” (p. 329);
bunăstare „bogăție spirituală”: „pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici” (p. 113, 126);
bunătate „bun de natură spirituală”: „Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi” (p. 121); „și ne cercetează pe noi întru bunătatea Ta” (p. 135); „începutul bunătăților celor veșnice” (p. 226); „și ne-ai dăruit bunătățile Tale cele din lume” (p. 266); „prin bunătățile cele dăruite nouă” (p. 266); „făgăduindu-i, întru paza poruncilor Tale, viață fără de moarte și moștenirea veșnicelor bunătăți” (p. 228); „și să dobândim bunătățile cele făgăduite nouă” (p. 286); „Împărtășirea nemuritoarelor Tale Taine, Hristoase, să-mi fie mie acum izvor de bunătăți” (p. 309); „mulțumesc Ție pentru toate bunătățile câte mi-ai dat mie” (p. 338);
bunăvoire „bunăvoință, accept”: „Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului” (p. 219); „Care, pentru nespusa milostivire a iubirii de oameni, ai luat toată firea noastră din curatele și fecioreștile sângiuiri ale celei ce Te-a născut pe Tine mai presus de fire, cu venirea Dumnezeiescului Duh și cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veșnic” (p. 323);
canon „hotărâre a unui sinod ecumenic; rugăciune rostită de preot în timpul Liturghiei”: „Sfânta Biserică a statornicit, prin canonul 52 al Sinodului Trulan” (p. 261); „Si îndată: Canonul” (p. 305);
casă „biserică”: „Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta” (p. 103); „iubit-am bună-cuviința casei Tale și locul sălășluirii slavei Tale” (p. 105); „Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, întru lungime de zile” (p. 117); „sfințește pe cei ce iubesc podoaba casei Tale” (p. 129); „Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporul Lui, în curțile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime” (p. 317);
cămară „vistierie”: „și decât toată cămara împărătească mai luminat” (p. 153);
căpetenie „comandant, conducător”: „slujitori ai dumnezeieștii slave, povățuitori ai oamenilor și căpetenii ale îngerilor” (p. 360);
cântare „cântec (bisericesc)”: „Binecuvintează, părinte, vremea cântării celei întreit-sfinte” (p. 133); „Rugăciunea cântării celei întreit-sfinte” (p. 134); „primește și din gurile noastre, ale păcătoșilor, întreit-sfânta cântare” (p. 135); „Cântarea de biruință, cântând, strigând, glas înălțând și grăind” (p. 227); „Cel ce, cu cântări fără de tăcere” (p. 265); „pururea îți înalță cântare de slăvire” (p. 226);
cârmuire „conducere, stăpânire, administrație”: „Pomenește, Doamne, toată cârmuirea și pe frații noștri cei din dregătorii și toată oastea” (p. 237);
cârmuitor „conducător”: „Pomenește, Doamne, pe binecredinciosul popor român de pretutindeni, pe cârmuitorii țării noastre” (p. 113); „Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii țării noastre” (p. 140); „Pomenește, Doamne, pe cârmuitorii, pe care i-ai rânduit să stăpânească pe pământ” (p. 236);
ceas „slujbă care se desfășoară la o anumită oră”: „Apoi preotul zice încet, cu mâinile ridicate, troparul (Ceasului al treilea)” (p. 231);
ceruri „locul unde sălășluiește divinitatea”: „Mila lui Dumnezeu, împărăția cerurilor și iertarea păcatelor lor, de la Hristos, împăratul cel fără de moarte și Dumnezeul nostru, să cerem” (p. 141);
certare „mustrare”: „spre răspuns bine-primit la înfricoșătorul Tău scaun de judecată, iar nu spre certare sau spre osândă” (p. 329);
cetate „așezare umană”: „cetatea să nu o dai pierzării prin cutremurul cel înfricoșător” (p. 359) – utilizarea acestui substantiv în condacul cutremurului atestă vechimea acestei cântări bisericești; cetatea (Constantinopolului) reprezenta o așezare umană cu un număr mare de locuitori;
chibzuire „înțelepciune”: „căci, cu dreptate și cu chibzuire adevărată, ne-ai adus toate” (p. 227);
chip 1. „față, înfățișare, atitudine, suflet”: „Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău” (p. 218); „din Sfânta Fecioară întrupându-Se, S-a smerit pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se pe Sine asemenea cu chipul smeritului nostru trup, ca să ne facă pe noi asemenea chipului slavei Sale” (p. 229); „ticălosul meu suflet păzindu-l și întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli departe de acesta izgonindu-le” (p. 313); 2. „mod, fel”: „pe Cel înconjurat în chip nevăzut” (p. 149); „aici, în chip nevăzut, împreună cu noi ești” (p. 173); „Cel ce ești fără de început, nevăzut, neajuns, necuprins, neschimbat, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, al marelui Dumnezeu și Mântuitorului nostru, nădejdea noastră, Care este chipul bunătății Tale, pecete asemenea chipului, Care întru Sine Te arată pe Tine, Tată, Cuvânt viu, Dumnezeu adevărat” (p. 226); „Că nu Te-ai întors până la sfârșit de la zidirea Ta, pe care ai făcut-o, Bunule, și nici n-ai uitat lucrul mâinilor Tale, ci, în multe chipuri, l-ai cercetat întru îndurările milei Tale” (p. 228); „văzut-am chipul învierii Tale” (p. 255); „în tot chipul așteptând întoarcerea mea” (p. 319); „Întru acest chip te roagă cu cutremur” (p. 319); „ridică-mă și pe mine cel ce am alunecat în păcat, punându-mi înainte chipuri de pocăință” (p. 323); „știu că vei pune înaintea mea păcatele mele, în același chip, în care le-am făcut” (p. 326); „nici n-ai uitat lucrul mâinilor Tale, ci, în multe chipuri, l-ai cercetat întru îndurările milei Tale” (p. 328); „în chip de limbi de foc din cer a trimis pe Duhul cel Preasfânt” (p. 349); „cu cetele sfinților, în chip nevăzut, se roagă lui Dumnezeu” (p. 359); „în Biserica lui Dumnezeu, în chip luminat, Fecioara se arată” (p. 360); „șezi pe scaunul cel în chipul focului” (p. 362); „Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea cuvântului” (p. 362); 3. „icoană, asemănare cu Dumnezeu – concept teologic”: „Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule” (p. 101); „Care ai zidit pe om după chipul și asemănarea Ta” (p. 134); Iar când a venit plinirea vremii, ne-ai grăit nouă prin însuși Fiul Tău, prin Care și veacurile le-ai făcut. Care, fiind strălucirea slavei Tale și chipul ipostasului Tău” (p. 228); „și m-am făcut rob dezmierdărilor și am necinstit chipul Tău, dar fiind făptura și zidirea Ta, nu deznădăjduiesc de a mea mântuire” (p. 320);
Cină (~ de Taină) – sensul metonimic „împărtășanie, euharistie”: „Cinei Tale celei de Taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaș mă primește” (p. 291); „și mă învrednicește, Stăpâne, să fiu părtaș dumnezeieștii Tale Cine celei de Taină, eu, ticălosul” (p. 307); „și Cinei Tale celei dumnezeiești și de Taină și pe mine, cel deznădăjduit, acum părtaș a fi mă învrednicește” (p. 310); „haina mă vădește că nu este de cină și osândă voi pricinui preapăcătosului meu suflet” (p. 318);
ciumă „epidemie, boală molipsitoare”: „ale celor sfârșiți de chiotul tare, de alergarea grabnică, de palmă, de pumn, de lovitură cu piciorul, de ciumă, de foame, de sete” (p. 115);
cort „locuință cerească; (fig.) adăpost”: „Ca un începător te-ai arătat lui Hristos, începătorului păstorilor, și părtaș călugărilor, Părinte Grigorie, povățuindu-i către cetatea cea cerească, de unde ai învățat turma lui Hristos poruncile Lui, iar acum cu dânșii te bucuri și dănțuiești în corturile cerești” (p. 299); „Preacurata biserică a Mântuitorului, cămara cea de mult preț și Fecioara, sfințita vistierie a slavei lui Dumnezeu, astăzi se aduce în casa Domnului, împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu, pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu: Acesta este cortul cel ceresc” (p. 361);
crez „mărturisire de credință, simbolul credinței creștine”: „Se trage perdeaua și se rostește Crezul” (p. 497); „i a r a r h i e r e u l î ș i p l e a c ă f r u n t e a s u b a e r ș i z i c e î n c e t i ș o r Crezul” (p. 497); „D u p ă C r e z, a r h i d i a c o n u l , d i n m i j l o c u l b i s e r i c i i , z i c e c u g l a s … ” (p. 498);
credință (dreaptă) „ortodoxie”: „Pentru pomenirea și iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiți întru dreapta credință” (p. 114);
cruce (cu sensul metonimic) „moarte, răstignire, jertfă”: „Aducându-ne aminte, așadar, de această poruncă mântuitoare și de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi” (p. 162); „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase” (p. 179); „că, iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea” (p. 180); „pogorându-Se, prin Cruce în iad” (p. 229); „că, iată, a venit prin cruce bucuria la toată lumea” (p. 249); „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și sfântă învierea Ta o lăudăm și o slăvim” (p. 249); „de când a spălat picioarele ucenicilor și până și la Cruce și la îngropare, smerindu-Se pentru noi” (p. 348); „Cel ce scuipări și bătăi și loviri și Cruce și moarte a răbdat pentru mântuirea lumii, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru” (p. 348); „Cel ce pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, patimile cele înfricoșătoare și Crucea cea de viață făcătoare” (p. 348);
cucernicie „evlavie”: „Dă-le lor, Doamne, pașnică ocârmuire, ca și noi, întru liniștea lor, viață pașnică și netulburată să trăim, în toată cucernicia și curăția” (p. 167);
cuget „gândire, minte, conștiință”: „Să zicem toți, din tot sufletul și din tot cugetul nostru să zicem” (p. 139);
cunoștință „cunoaștere, distingere, percepere”: „dându-ne nouă, în veacul de acum, cunoștința adevărului Tău” (p. 130); „vrei ca toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (p. 320);
curăție „nevinovăție, puritate, păstrare a legilor creștine, abținere de la plăcerile omenești”: „pentru cei ce în curăție și în viață cinstită viețuiesc” (p. 167); „viață pașnică și netulburată să trăim, în toată cucernicia și curăția” (p. 167); „viață pașnică și netulburată să viețuim, în toată cucernicia și curăția” (p. 237);
curățire „purificare, înlăturarea păcatelor”: „Sângele Tău spre curățirea întinatului meu suflet” (p. 308); „spre tămăduirea sufletului și a trupului și spre curățirea gândurilor mele celor rele” (p. 332);
cutremur „spaimă, frică sacră”: „Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur și nimic pământesc întru sine să nu gândească, căci împăratul împăraților și Domnul domnilor vine să Se junghie și să Se dea mâncare credincioșilor” (p. 215); „Să stăm toți cu frică și cu cutremur, ținând ochii inimii în sus și strigând către Mântuitorul: Întărește-ne și ne înțelepțește, Milostive Doamne, în frica Ta” (p. 307); „pe mine, cel ce mă apropii acum cu cutremur” (p. 309); „Cu frică și cu cutremur să ne apropiem toți de Dumnezeieștile Taine ale lui Hristos” (p. 309); „Întru acest chip te roagă cu cutremur” (p. 319);
cuvânt cu sensul arhaic „mesaj, conținut verbal, învățătură”2: „Să-i învețe pe dânșii cuvântul adevărului” (p. 277); „să-ți dea ție, celui ce binevestești, cuvânt cu putere multă” (p. 203); „drept învățând cuvântul adevărului Tău” (p. 238); „pe care-l dăruiește sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învățând cuvântul adevărului Tău” (p. 167);
cuvios „drept, sfânt care nu a fost martirizat”: „și cuvioșii Tăi întru bucurie se vor bucura” (p. 105);
darea „tot ce este dăruit de Dumnezeu”: „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este” (p. 185);
daruri „prinos, ofrandă, pâinea și vinul care, prin sfințire, devin Trupul și Sângele Domnului”: „Iar dacă sunt aduse daruri sau prinoase, în cinstea și pomenirea sfântului” (p. 255); „peste aceste Daruri ce sunt puse înainte” (p. 156);
dascăl „cel care învață credința ortodoxă”: „A celor între sfinți Părinți ai noștri și ai lumii mari dascăli și ierarhi” (p. 110);
defăimare „batjocură, calomniere, dispreț, umilire”: „Ioachim și Ana, din defăimarea nenașterii de fii, iar Adam și Eva, din stricăciunea morții, s-au izbăvit” (p. 357);
desfătare 1. „patimă”: „Nimeni din cei legați cu pofte și cu desfătări trupești nu este vrednic să vină, să se apropie sau să slujească Ție” (p. 148); 2. „bucurie, plăcere, petrecere, delectare, farmec, încântare”: „mă învrednicește a mă sătura de desfătarea care este întru Tine” (p. 336);
desfrânată „prostituată pomenită în Evanghelii”: „Primește-mă, deci, pe mine, Iubitorule de oameni, Hristoase, ca pe desfrânata și ca pe tâlharul” (p. 320); „primește-mă cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul și pe desfrânata” (p. 325); „Greșit-am mai mult decât desfrânata” (p. 329); „Precum pe fiul cel pierdut și pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai primit, așa mă primește și pe mine, desfrânatul și întinatul” (p. 331); „n-ai îndepărtat pe desfrânata, care a venit la Tine cu lacrimi” (p. 333); „mă primește pe mine, cel ce vin și mă ating de Tine, ca pe desfrânata și ca pe cea cu scurgerea de sânge” (p. 334);
Doamnă „Maica Domnului”: „Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi” (p. 129);
Domn „Iisus Hristos”: „Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul” (p. 103); „Întru pomenirea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos” (p. 107); „Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat” (p. 117); „Să plinim rugăciunea noastră Domnului” (p. 220); „Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos” (p. 226);
Domnii „ceată îngerească”: „Că pe Tine Te laudă Îngerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Începătoriile, Stăpâniile, Puterile și Heruvimii cei cu ochi mulți” (p. 226-227);
dorire „aspirație”: „Tu ești dorirea cea adevărată și veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc, Hristoase” (p. 338);
doxologie „slavă, laudă adusă divinității”: „Cel ce, cu cântări fără de tăcere și cu doxologii fără de încetare, ești lăudat de Sfintele Puteri” (p. 265);
drept „decedat”: „să așeze sufletele lor unde drepții se odihnesc” (p. 141);
dreptate „faptă conformă cu învățătura creștină”: „nu pentru dreptățile noastre, că n-am făcut ceva bun pe pământ” (p. 232);
dregător „înalt funcționar, demnitar”: „ale tuturor celor care s-au ostenit și au slujit în sfânt locașul acesta: arhierei, arhimandriți, ieromonahi, preoți, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii, slujitori și dregători” (p. 114);
dregătorie „demnitate, funcție înaltă, poziție, rang, treaptă”: „Pomenește, Doamne, toată cârmuirea și pe frații noștri cei din dregătorii și toată oastea” (p. 237);
Duh „a treia Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu”: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului” (p. 100); „harul Preasfântului Tău Duh” (p. 116); „Unul fiind din Sfânta Treime, împreună-slăvit cu Tatăl și cu Duhul Sfânt” (p. 129); „Duhul Sfânt să vină peste tine” (p. 154); „Același Duh să lucreze împreună cu noi” (p. 154); „să se sălășluiască Duhul cel bun al harului Tău peste noi” (p. 155-156); „Unirea credinței și împărtășirea Sfântului Duh cerând” (p. 171); „să ne facem Biserică a Preasfântului și închinatului Tău Duh” (p. 286); „Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea cuvântului” (p. 362);
duh „suflet, spirit”: „Și duhului tău” (p. 139); „Dumnezeul duhurilor și a tot trupul” (p. 141); „de toată necurăția trupului și a duhului” (p. 147); „duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele” (p. 163); „duh drept printr-înșii înnoindu-ne nouă” (p. 365);
dulceață „plăcere”: „Nu te scârbi de mine, cel păcătos și întinat, care, cu urâte gânduri și cu cuvinte și cu fapte, pe mine, de tot netrebnic m-am făcut, și, prin lene, dulceților vieții, cu voia rob m-am făcut” (p. 312); „și ne păzește pe noi de întunecatul somn al păcatului și de toată întunecata și cea de noapte patimă a dulceții” (p. 313); „unde este glasul cel neîncetat al celor ce laudă și dulceața cea fără de sfârșit a celor ce văd frumusețea cea nespusă a feței Tale” (p. 338);
Dumnezeire „natură, caracter dumnezeiesc, divinitate”: „părtași Dumnezeirii Tale făcându-i fără pizmuire” (p. 331);
epistolă „scrisoare aparținând apostolilor lui Hristos”: „Din Epistola către (N) citire” (p. 136);
euharistie „împărtășanie – una din cele șapte taine creștine”: „Și să-mi fie mie Euharistia aceasta spre bucurie, spre sănătate și spre veselie” (p. 340);
evanghelie „mesaj hristic, vestea cea bună”: „spre plinirea Evangheliei iubitului Său Fiu” (p. 138); „de bunăvoie ai urmat Sfintei Evanghelii a lui Hristos, de la Care ai luat plata ostenelilor tale, întru tot fericite” (p. 342);
evanghelist „scriitor al Evangheliei, cel care a consemnat mesajul hristic”: „Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului, întru tot lăudatului Apostol și Evanghelist (N) să-ți dea ție, celui ce binevestești, cuvânt cu putere multă” (p. 138);
evlavie „credință”: „Pentru sfântă biserica aceasta și pentru cei ce cu credință, cu evlavie și cu frică de Dumnezeu intră într-însa” (p. 126); „Adu- Ți aminte, Doamne, de cei ce, în feciorie, în evlavie, în înfrânare și în viață cinstită viețuiesc” (p. 236);
față „privire”: „nu mă lepăda pe mine de la fața Ta” (p. 317);
făgăduință „promisiune”: „bucurie făcând ucenicilor Tăi cu făgăduința Sfântului Duh” (p. 182); „Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Său” (p. 317);
făptură „ființă, vietate, creatură”: „Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută” (p. 319); „Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale” (p. 320); „pe Tine Te laudă toată făptura în veci” (p. 338);
fărădelege „păcat, nelegiuire, greșeală de natură morală”: „nici pomeni fărădelegile noastre” (p. 101); „în mâinile cărora sunt fărădelegile” (p. 105); „nu m-ai dat pe mine să pier cu fărădelegile mele” (p. 319); „pun înainte faptele mele cele rele și fărădelegile, dându-le pe față și vădindu-le” (p. 324); „știu, Doamne, că fărădelegile mele au covârșit capul meu” (p. 325); „Că, de vei căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta?” (p. 326);
feciorie „castitate, curățenie morală”: „Adu-Ți aminte, Doamne, de cei ce, în feciorie, în evlavie, în înfrânare și în viață cinstită viețuiesc” (p. 236);
ființă „existență, stare ontologică”: „Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi” (p. 100); „Cel ce toate le-ai făcut cu puterea Ta cea nemăsurată și, cu mulțimea milei Tale, din neființă la ființă toate le-ai adus” (p. 172); „Cu vrednicie și cu dreptate este a ne închina Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimei celei de o ființă și nedespărțite” (p. 188); „Cel ce, dintru neființă, întru ființă ai adus toate” (p. 200); „prin tine au văzut pe Cel ce stăpânește toate, luând ființă omenească” (p. 311); „Dumnezeiescul și Sfântul și cel de o ființă și de o putere și de o slavă și împreună de-a pururea fiitorul Duh” (p. 349);
fire „natură, caracter, fel de a fi”: „S-a pogorât și a luat toată firea noastră și a îndumnezeit-o pe ea” (p. 349);
Fiu „Iisus Hristos”: „Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” (p. 158);
folosință „ajutor, sprijin”: „pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu folosințele cinstitelor, cereștilor, netrupeștilor Puteri” (p. 350);
frate „creștin dreptcredinios”: „pe frații și slujitorii cei dimpreună cu noi, preoți și diaconi și pe toți frații noștri, pe care i-ai chemat la împărtășirea Ta” (p. 112); „pentru iertarea păcatelor tuturor fraților celor întru Hristos” (p. 113); „celor ce cu osârdie și cu frică de Dumnezeu se ostenesc și slujesc, părinți și frați ai noștri” (p. 113); „pentru frații noștri care sunt în slujbe” (p. 114); „Încă ne rugăm pentru frații noștri, preoți, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi și monahii și pentru toți cei întru Hristos frați ai noștri” (p. 140); „Pomenește-mă, frate și împreună-slujitorule” (p. 154); „Pomenește, Doamne, toată cârmuirea și pe frații noștri cei din dregătorii și toată oastea” (p. 237);
frică „teamă sacră”: „întru frica Ta” (p. 103); „cu frică de Dumnezeu se ostenesc și slujesc” (p. 113); „Pentru sfântă biserica aceasta și pentru cei ce cu credință, cu evlavie și cu frică de Dumnezeu intră într-însa” (p. 126); „pune în noi și frica fericitelor tale porunci” (p. 137); „fiind curățit, în cuget curat, cu credință și cu frică, să vin, Stăpâne, spre împărtășirea Darurilor Tale” (p. 306); „Să stăm toți cu frică și cu cutremur, ținând ochii inimii în sus și strigând către Mântuitorul: Întărește-ne și ne înțelepțește, Milostive Doamne, în frica Ta” (p. 307); „învrednicește-mă acum și pe mine, nevrednicul, să gust cu frică din aceasta și să fiu viu” (p. 307); „Cu frică și cu cutremur să ne apropiem toți de Dumnezeieștile Taine ale lui Hristos” (p. 309); „Tu, Doamne, ai întărit peste mine frica Ta” (p. 326);
giulgiu „pânză în care se înfășurau morții la evrei”: „cu giulgiu curat înfășurându-L” (p. 153);
glas „voce, cântare”: „glas înălțând și grăind” (p. 161);
groapă (prin transfer metonimic) „moarte”: „Aducându-ne aminte, așadar, de această poruncă mântuitoare și de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi” (p. 162);
grumaji „gât, ceafă”: „care și-au plecat grumajii înaintea Ta” (p. 143); „Căci la Tine vin plecându-mi grumajii mei” (p. 149);
gură „cuvânt, glas”:„umple gura noastră de lauda Ta” (p. 265);
har „energie divină necreată”: „Cel ce varsă harul Său peste preoții săi” (p. 104); „harul Preasfântului Tău Duh” (p. 116); „și ne păzește pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău” (p. 127); „și cu tot harul Tău l-ai împodobit” (p. 134); „cel ce sunt îmbrăcat cu harul preoției” (p. 148); „Și ne învrednicește să aflăm har înaintea Ta” (p. 155); „Harul Domnului nostru Iisus Hristos” (p. 159); „unde s-a înmulțit păcatul, să prisosească harul Tău” (p. 327);
heruvimi „ceată îngerească”: „că Tu singur, Doamne, Dumnezeul nostru, stăpânești cele cerești și cele pământești, Care Te porți pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor și împăratul lui Israel” (p. 213); „Că pe Tine Te laudă îngerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Începătoriile, Stăpâniile, Puterile și Heruvimii cei cu ochi mulți” (p. 226-227); „înaintea scaunului de heruvimi, pe care odihnește Unul-Născut, Fiul Tău și Dumnezeul nostru” (p. 285-286);
hrăpire „răpire”: „Că iată și cu faptele am făcut desfrânare și preadesfrânare, mândrie, trufie, batjocură, hulă, vorbă deșartă, înfierbântare la râs, beție, lăcomie a pântecelui, mâncare fără măsură, răutate, pizmă, iubire de argint, iubire de avuție, cămătărie, iubire de mine însumi, iubire de mărire, hrăpire, nedreptate, agonisire de rușine, învidie, grăire de rău, fărădelege” (p. 325);
hulă „calomnie, blasfemie”: „și cu faptele am făcut desfrânare și preadesfrânare, mândrie, trufie, batjocură, hulă, vorbă deșartă” (p. 325);
iad „infern, gheenă, tartar”: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu” (p. 120); „toată răutatea iadului” (p. 326);
iconom „administrator”: „învrednicindu-ne a sluji fără prihană la sfântul Tău jertfelnic, să aflăm plata credincioșilor și înțelepților iconomi” (p. 221);
idol „divinitate păgână”: „dându-ne porunci de mântuire, scoțându-ne pe noi din rătăcirea idolilor, ne-a adus la cunoașterea Ta, a Adevăratului Dumnezeu” (p. 229);
ierarh „arhiereu, rang superior în cadrul Bisericii”: „A celor între sfinți Părinți ai noștri și ai lumii mari dascăli și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur, Atanasie și Chiril, Nicolae cel din Mira, Spiridon al Trimitundei, Calinic Cernicanul, Nifon de la Constantinopol, Iosif cel Nou, Iorest și Sava, Antim Ivireanul, Iosif Mărturisitorul, Ghelasie și Leontie, și a tuturor sfinților ierarhi” (p. 110); „Se bucură, deci, întru cei de sus și ierarhul Ziditorului și purtătorul de lumină, dumnezeiescul slujitor al lui Hristos, Vasile” (p. 362);
ierodiacon „călugăr cu funcție de diacon”: „Încă ne rugăm pentru frații noștri, preoți, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi și monahii și pentru toți cei întru Hristos frați ai noștri” (p. 140);
ieromonah „călugăr cu funcție de preot”: „Încă ne rugăm pentru frații noștri, preoți, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi și monahii și pentru toți cei întru Hristos frați ai noștri” (p. 140);
ieșire „moarte”: „Și, în vremea ieșirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l și întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli departe de acesta izgonindu-le” (p. 313);
intrare „act liturgic: vohod”: „fă ca, împreună cu intrarea noastră, să fie și intrarea sfinților îngeri, care slujesc împreună cu noi și împreună slăvesc bunătatea Ta” (p. 131); „Binecuvintează, părinte, sfânta intrare” (p. 131); „Binecuvântată este intrarea sfinților Tăi” (p. 131);
ispită „încercare, păcat”: „și nu ne duce pe noi în ispită” (p. 100);
isodicoane „stihuri care se cântă la sărbătorile împărătești”: „se cântă stihurile speciale (Isodicoanele) arătate mai departe în Liturghier” (p. 131);
izbăvire „iertare, scăpare, eliberare, mântuire”: „pentru izbăvirea celor robiți” (p. 113); „Mă rog să iau izbăvire de greșelile mele” (p. 330);
izgonire „exil, surghiun”: „pentru cei care sunt […] în izgoniri” (p. 114);
Împărat „suveran, stăpân, conducător – teonim creștin”: „să slujească Ție, Împărate al slavei” (p. 148); „Ca pe Împăratul tuturor să-L primim” (p. 149);
împărăteasă „Maica Domnului”: „De față a stat împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată și preaînfrumusețată” (p. 109);
împărăție „spațiu eshatologic”: „Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa” (p. 122); „Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și slava” (p. 128); „Binecuvântat ești pe scaunul slavei împărăției Tale” (p. 135); „Mila lui Dumnezeu, împărăția cerurilor și iertarea păcatelor lor, de la Hristos, împăratul cel fără de moarte și Dumnezeul nostru, să cerem” (p. 141); „a Cărui împărăție nu va avea sfârșit” (p. 159); „și ne-ai dăruit împărăția Ta ce va să fie” (p. 160); „spre moștenirea împărăției cerurilor” (p. 170); „vie împărăția Ta” (p. 171); „Pomenește-mă, Doamne, întru împărăția Ta” (p. 176); „Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh” (p. 264); „și ne-ai dăruit bunătățile Tale cele din lume și ne-ai chezășuit împărăția cea făgăduită” (p. 266); „spre dobândirea împărăției Tale” (p. 322); „Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărăția iadului” (p. 323); „spre dobândirea vieții și a împărăției ce va să fie” (p. 328);
împărtășire „consumare a sfintelor Taine”: „pe toți frații noștri, pe care i-ai chemat la împărtășirea Ta, prin milostivirea Ta” (p. 112); „Și pe toți, care întru nădejdea învierii și a vieții de veci, cu împărtășirea Ta au adormit” (p. 116); „împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți” (p. 159); „Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtășirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne” (p. 177); „Și ne dăruiește nouă, fără de osândă, împărtășirea cu acestea” (p. 283); „spre împărtășirea cu Duhul Sfânt” (p. 306); „După ce vei primi împărtășirea sfântă a făcătoarelor de viață Daruri” (p. 337); „să nu mai fiu sălaș păcatului, ci Ție, casă, prin primirea împărtășirii” (p. 339);
Înaintemergător „precursor”: „A Cinstitului, măritului prooroc, Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan” (p. 109); „Rugători aduc pentru mine pe toți sfinții, pe mai-marii cetelor celor fără de trup, pe Înaintemergătorul Tău” (p. 339);
Înălțare 1. „eveniment din istoria mântuirii, ridicarea lui Hristos cu trupul la cer”: „de înălțarea la ceruri” (p. 162); „preaslăvită înălțarea Ta la cer” (p. 323); 2. „val”: „Minunate sunt înălțările mării” (p. 117);
înălțime „cer”: „din înălțime Te-ai plecat pentru noi” (p. 321);
începătură „început”: „făcutu-S-a începătură celor adormiți, Întâi- Născut din morți, ca să fie însuși începătorul tuturor în toate” (p. 229);
Începătorii „ceată îngerească”: „Că pe Tine Te laudă îngerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Începătoriile, Stăpâniile, Puterile și Heruvimii cei cu ochi mulți” (p. 226-227);
închinăciune „închinare, plecăciune, salut”: „Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh” (p. 127);
îndurare „milă”: „Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău” (p. 266);
înfiere „îndumnezeire”: „Lumina cea adevărată, prin Care S-a arătat Sfântul Duh, Duhul adevărului, darul înfierii, arvuna moștenirii celei ce va să fie” (p. 226);
înfrânare „păzire, oprire, renunțare la plăcerile vieții”: „Adu-Ți aminte, Doamne, de cei ce, în feciorie, în evlavie, în înfrânare și în viață cinstită viețuiesc” (p. 236); „spre înfrânarea poftelor” (p. 296);
întărâtare „ațâțare, ispită”: „Contenește întărâtările patimilor” (p. 313);
întărire „confirmare, adeverire, dovedire”: „Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea cuvântului” (p. 362);
întinare „păcat”: „curățește-mă de toată-ntinarea” (p. 335);
întinăciune „păcat, murdărie morală”: „și ne curățește pe noi de toată întinăciunea” (p. 100, 121); „și doresc să se curățească de întinăciunea păcatului” (p. 280); „curățește-mă întru totul de întinăciunea trupului și a sufletului” (p. 310); „curățește, Doamne, întinăciunea sufletului meu și mă mântuiește” (p. 336);
întocmire „aranjare, orânduire, organizare”: „Pentru buna întocmire a văzduhului” (p. 126);
înviere „ridicare din morți”: „Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri” (p. 102); „care întru nădejdea învierii și a vieții de veci, cu împărtășirea Ta au adormit” (p. 116); „Că Tu ești învierea și viața și odihna adormiților robilor Tăi” (p. 142); „Aștept învierea morților” (p. 159); „învierea cea de a treia zi” (p. 162); „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus” (p. 179); „binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că, răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat” (p. 250); „tu, curată, Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru învierea Celui născut al tău” (p. 250);
jertfă 1. „Euharistie”: „să săvârșesc Jertfa cea fără sânge” (p. 102); „Primește, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea păcatelor” (p. 113); „ne-ai dat slujba sfântă a acestei jertfe liturgice și fără de sânge” (p. 148); „Atunci vei binevoi jertfa dreptății” (p. 154); „primești jertfă de laudă de la cei ce Te cheamă pe Tine cu toată inima” (p. 155); „ca să fie bineprimită jertfa noastră” (p. 155); 2. „ofrandă, sacrificiu, dar, prinos”: „fă-ne să fim vrednici a-Ți aduce rugăciuni, cereri și jertfe fără de sânge pentru tot poporul Tău” (p. 145); „vrednici a-Ți aduce Ție daruri și jertfe duhovnicești” (p. 155); „Ție-Ți voi jertfi jertfa de laudă și numele Domnului voi chema” (p. 317);
jertfelnic „altar”: „primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri” (p. 116); „a sta înaintea slavei sfântului tău jertfelnic” (p. 200);
judecată „mod de gândire specific divinității”: „pomenirea judecăților Tale în noi nestricată având-o” (p. 314);
junghiere „răstignire”: „Întrupându-Te, Mult-milostive, voit-ai a Te da spre junghiere, ca un miel, pentru păcatele noastre” (p. 307);
Lege (nouă) „învățătura creștină”: „Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care, pentru voi și pentru mulți, se varsă, spre iertarea păcatelor” (p. 162); „Plinirea Legii și a proorocilor Tu Însuți fiind, Hristoase, Dumnezeul nostru” (p. 186);
limbă „popor”: „Când S-a pogorât, limbile amestecând, a despărțit neamurile Cel Preaînalt” (p. 366);
liturghie „cea mai importantă slujbă religioasă, care recapitulează activitatea mântuitoare a lui Hristos”: „Mulțumim Ție și pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre” (p. 160);
locaș „lăcaș, biserică”: „trimite mâna Ta din înălțimea Sfântului Tău locaș” (p. 102); „au slujit în sfânt locașul acesta” (p. 114); „ale ctitorilor sfântului locașului acestuia” (p. 114); „ale tuturor celor care s-au ostenit și au slujit în sfânt locașul acesta” (p. 114); „să-Ți fiu Ție locaș prin împărtășirea Sfintelor Taine” (p. 311); „arată-mă și pe mine a fi locaș al venirii Lui” (p. 324); „arată-mă locaș numai al Duhului Tău” (p. 339);
lucrare „acțiune, activitate, slujire, creație”: „pe noi ne păzește neosândiți întru sfințita lucrare a Dumnezeieștilor Tale Taine” (p. 119);
lume „creație”: „și ai dăruit viața lumii Tale” (p. 141);
luminare 1. „botez”: „Câți sunteți pentru luminare ieșiți; cei pentru luminare ieșiți” (p. 280); „Arată, Stăpâne, fața Ta peste cei care se pregătesc pentru sfânta luminare” (p. 280); 2. „înțelegere profundă a credinței creștine”: „Ci să-mi fie mie cărbunele Preasfântului Tău Trup și al Scumpului Tău Sânge, spre sfințire și spre luminare” (p. 322);
Lumină „Dumnezeire”: „Hristoase al meu, Cel ce ești din Lumina cea cu trei străluciri, care luminează lumea” (p. 330);
maică 1. „mama lui Iisus”: „pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale” (p. 103); „Maica Dumnezeului nostru” (p. 166); „Marie, Maica lui Dumnezeu” (p. 308); „pentru rugăciunile Sfintei Maicii Tale” (p. 309); „Cu adevărat, Maica lui Dumnezeu, în pântecele tău s-a copt Pâinea cea dumnezeiască a vieții” (p. 311); „ca ceea ce ești Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu” (p. 312); „iar pe Fiul tău și Stăpânul nostru și Domnul, cu îndrăznirea ta, ca o Maică, cuprinzând, roagă-L să-mi deschidă și mie milostivirile cele iubitoare de oameni ale bunătății Sale” (p. 312); „Ceea ce ești Maica iubitoare de milostivire a Dumnezeului celui milostiv” (p. 340); „ai binevoit a Te naște pe pământ din Fecioara, Maica Ta” (p. 362); 2. „mamă – sens arhaic păstrat în limbajul religios”: „Pentru pomenirea și iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiți întru dreapta credință: ale strămoșilor, ale moșilor, ale părinților, ale maicilor, ale fraților, ale surorilor, ale fiilor și fiicelor” (p. 114); „Cel ce știi pe fiecare din pântecele maicii lui” (p. 238); „Cel ce, mai înainte de luceafăr, din Tatăl fără maică S-a născut” (p. 361); 3. „călugăriță”: „a Preacuvioaselor maici: Pelaghia, Teodosia, Anastasia, Eupraxia, Fevronia, Teodula, Eufrosina, Maria Egipteanca, Parascheva și Teodora și a tuturor sfintelor preacuvioaselor maici” (p. 111);
mădular „membru al Bisericii creștine”: „arată-i mădulare cinstite ale Hristosului Tău” (p. 280);
mărire „slavă”: „Plin este cerul și pământul de mărirea Ta!” (p. 161);
mărturisire „spovedanie, curățire de păcate”: „să întâmpinăm fața Ta cu mărturisire” (p. 267);
mărturie „dovadă”: „fiind înduplecat de mărturia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele și fărădelegile” (p. 324);
măruntaie „organe interne ale corpului”: „Sfințește-mi sufletul și trupul, mintea și inima, rărunchii și măruntaiele” (p. 322);
mântuire „salvare, dezrobire, îndumnezeire”: „m-a îmbrăcat în veșmântul mântuirii” (p. 103); „Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viața și pentru mântuirea lumii” (p. 108); „pentru mântuirea și ajutorul celor ce cu osârdie și cu frică de Dumnezeu se ostenesc și slujesc” (p. 113); „Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre” (p. 126); „pentru cei robiți și pentru mântuirea lor” (p. 127); „Cel ce ești fără de moarte și ai primit, pentru mântuirea noastră, a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu” (p. 129); „Care ai trimis mântuire neamului omenesc pe Unul- Născut Fiul Tău și Dumnezeu” (p. 143); „că văzură ochii mei mântuirea Ta” (p. 187);
merinde „alimente, hrană”: „să primim cu vrednicie părticica Sfintelor Tale Taine, ca merinde pe calea vieții veșnice” (p. 241); „să primesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre împărtășirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viața de veci” (p. 321);
meșteșugire „vicleșug, plan”: „să scăpăm de meșteșugirile vicleanului” (p. 265); „toate lucrurile rele și închipuirile și meșteșugirile diavolești” (p. 326);
Miel „Hristos”: „Junghie-se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (p. 108); „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu” (p. 173);
mijlocire „rugăciune, intermediere”: „pentru rugăciunile și mijlocirile măritei Născătoare de Dumnezeu” (p. 181); „Grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre mijlocire” (p. 188); „Pe care să o și dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea și sprijinul tău” (p. 313); „Grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre mijlocire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine” (p. 341);
milostenie „har, îndurare, ajutor”: „Acesta va lua binecuvântare de la Domnul și milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său” (p. 316);
milostivire „milă, îngăduință, îndurare, iertare”: „Ușa milostivirii deschide-o nouă” (p. 101); „învrednicește-ne pe noi milostivirii” (p. 102); „pe care i-ai chemat la împărtășirea Ta, prin milostivirea Ta” (p. 112); „Însuți, Stăpâne, după milostivirea Ta” (p. 128); „Către a Ta milostivire alergând” (p. 310); „O, milostivire a lui Dumnezeu” (p. 310-311); „iar pe Fiul tău și Stăpânul nostru și Domnul, cu îndrăznirea ta, ca o Maică, cuprinzând, roagă-L să-mi deschidă și mie milostivirile cele iubitoare de oameni ale bunătății Sale” (p. 312); „nădăjduind în milostivirea Ta cea fără de margini, vin către Tine” (p. 320); „am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni” (p. 325-326); „Ceea ce ești Maica iubitoare de milostivire a Dumnezeului celui milostiv” (p. 340);
miluitor „binefăcător”: „și pe alți ctitori, miluitori și făcători de bine” (p. 152);
mir „untdelemn sfințit”: „Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preoții Săi, ca mirul pe cap, ce se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, ce se pogoară pe marginea veșmintelor lui” (p. 104);
Mireasă „Maica Domnului”: „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!” (p. 129); „Dumnezeiască Mireasă, ceea ce ești bună și binecuvântată” (p. 306); „Nepătată, neîntinată, fără prihană, Preacurată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă” (p. 312);
mireasmă „uleiuri sau substanțe aromatice plăcut mirositoare, folosite pentru ungerea trupului”: „și cu miresme, în mormânt nou, îngropându-L, l-a pus” (p. 153);
mitră „uter”: „Că mitra ta scaun a făcut-o și pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat” (p. 235);
monah „călugăr”: „Încă ne rugăm pentru frații noștri, preoți, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi și monahii și pentru toți cei întru Hristos frați ai noștri” (p. 140);
monahie „călugăriță”: „Încă ne rugăm pentru frații noștri, preoți, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi și monahii și pentru toți cei întru Hristos frați ai noștri” (p. 140);
moștean „moștenitor, succesor”: „Și, în ziua înfricoșătoarei judecăți, de chinul cel veșnic izbăvindu-mă și slavei celei negrăite a Fiului tău și Dumnezeului nostru moștean pe mine arătându-mă” (p. 313);
mucenic „cel care a fost ucis din cauza credinței în Hristos”: „A Sfântului întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, a sfinților Marilor Mucenici Dimitrie, Gheorghe, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Ioan cel Nou, Serghie și Vach, Ioan Valahul și Oprea, Ioan și Moise, Constantin voievod și fiii săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei, Ianache, sfetnicul, a binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt și a tuturor sfinților mucenici; a Sfintelor Mucenițe: Tecla, Varvara, Ecaterina, Filoteea și a tuturor sfintelor mucenițe” (p. 110);
naștere (a doua) „botez”: „l-ai întors în pământul din care a fost luat, rânduindu-i lui mântuirea cea din a doua naștere, cea prin însuși Hristosul Tău” (p. 228);
neam „origine, omenire, rudenie, popor”: „Iar neamul Lui cine-l va spune?” (p. 107); „Pentru aceasta te laudă pe tine, Stăpână, tot neamul” (p. 311); „firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cerești o ai împreunat” (p. 312); „Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută fața Dumnezeului lui Iacob” (p. 316);
necurăție „păcat”: „să curățești sufletele și trupurile noastre de toată necurăția trupului și a duhului” (p. 147);
neființă „nonexistență, increat”: „Cel ce toate le-ai făcut cu puterea Ta cea nemăsurată și, cu mulțimea milei Tale, din neființă la ființă toate le-ai adus” (p. 172); „Cel ce, dintru neființă, întru ființă ai adus toate” (p. 200);
nelegiuire „ticăloșie, fărădelege”: „arzând nelegiuirile păcatelor mele” (p. 334-335);
nenaștere „sterilitate, nefertilitate”: „Ioachim și Ana, din defăimarea nenașterii de fii, iar Adam și Eva, din stricăciunea morții, s-au izbăvit” (p. 357);
nerușinare „îndrăzneală”: „primește-mi rugăciunea, Hristoase al meu, și, neînlăturându-mi nici cuvintele, nici obișnuințele, nici nerușinarea” (p. 329);
nestricăciune „neputrezire”: „și-i învrednicește pe dânșii, la vremea potrivită, de baia nașterii celei de a doua, de iertarea păcatelor și de veșmântul nestricăciunii” (p. 143-144);
nevoie „chin, necaz”: „Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile” (p. 129);
nevrednic „care este lipsit de vrednicie, păcătos”: „pentru cei care ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânșii” (p. 114);
nevrednicie „neputință de a trăi după legea Domnului”: „Pomenește, Doamne, după mulțimea îndurărilor Tale, și a mea nevrednicie” (p. 116);
numirea „numele”: „Cel ce știi vârsta și numirea fiecăruia” (p. 238);
obște „mulțime, colectivitate, popor credincios”: „Hristoase, Dumnezeule, poporului Tău trimite-i îndurările Tale, pace obștii Tale dăruiește-i și sufletelor noastre mare milă” (p. 367);
ocârmuire „conducere”: „Dă-le lor, Doamne, pașnică ocârmuire” (p. 167);
ocnă „temniță, închisoare”: „pentru cei care sunt în judecăți, în ocne, în închisori” (p. 113-114);
osândă „condamnare, pedeapsă, chin (veșnic)”: „spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă” (p. 165); „cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine” (p. 171); „haina mă vădește că nu este de cină și osândă voi pricinui preapăcătosului meu suflet” (p. 318); „să nu-mi fie mie spre osândă împărtășirea” (p. 320); „spre răspuns bine-primit la înfricoșătorul Tău scaun de judecată, iar nu spre certare sau spre osândă” (p. 329);
osârdie „stăruință, râvnă”: „pentru mântuirea și ajutorul celor ce cu osârdie și cu frică de Dumnezeu se ostenesc și slujesc” (p. 113);
osteneală „efort, trudă”: „de la Care ai luat plata ostenelilor tale” (p. 299); „de bunăvoie ai urmat Sfintei Evanghelii a lui Hristos, de la Care ai luat plata ostenelilor tale, întru tot fericite” (p. 342);
oștire „armată, oaste”: „fiind înconjurat în chip nevăzut de mulțimea oștirilor îngerești” (p.283);
patimă 1. cu sensul etimologic „suferință, răstignire, chin”: „Venind Domnul spre patima cea de bunăvoie” (p. 298); „Cel ce ai primit cu trupul Tău patimile cele de viață făcătoare și mântuitoare” (p. 323); 2. „păcat”: „Ca, înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea harului Tău”; „Izbăvește-mă de patimi, de vrăjmași” (p. 309); „spre omorârea patimilor” (p. 322); „omoară-mi patimile cele trupești” (p. 323); „îndemnurile spre păcat, dezmierdările și alte patimi nenumărate n-au lipsit de la mine” (p. 326); „Ca de foc să fugă de mine tot lucrul rău, toată patima” (p. 339);
pază „ocrotire”: „spre pază de toată lucrarea diavolească” (p. 322);
păcat „nerespectarea voii lui Dumnezeu”: „Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viața și pentru mântuirea lumii” (p. 108); „Pentru pomenirea și iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiți întru dreapta credință” (p. 114); „să nu oprești, pentru păcatele mele, harul Preasfântului Tău Duh” (p. 116); „Însuți, Stăpâne, primește și din gurile noastre, ale păcătoșilor, întreit-sfânta cântare” (p. 134-135); „Mila lui Dumnezeu, împărăția cerurilor și iertarea păcatelor lor, de la Hristos, împăratul cel fără de moarte și Dumnezeul nostru, să cerem” (p. 141); „pentru păcatele noastre și pentru păcatele cele din neștiință ale poporului” (p. 145); „acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care, pentru voi și pentru mulți, se varsă, spre iertarea păcatelor” (p. 162); „și doresc să se curățească de întinăciunea păcatului” (p. 280); „știu că vei pune înaintea mea păcatele mele” (p. 326); „din pricina mulțimii păcatelor mele, celor fără de număr” (p. 326);
păcătos „om care nu a respectat legea Noului Testament”: „milostivește-te spre mine, păcătosul și întinatul, și primește rugăciunea mea” (p. 312); „n-ai socotit lucru nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii în casa lui Simon cel lepros” (p. 321); „așa Te milostivește și de mine, păcătosul, care vin și mă ating de Tine” (p. 322); „și mă primește pe mine, păcătosul, cel ce mă întorc” (p. 325);
păresimi „interval de timp în care se ține postul pascal”: „în toate zilele postului Sfintelor Păresimi” (p. 261); „Săvârșirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite nu este oprită deci în nici una din zilele Păresimilor” (p. 261) – apare în limbajul tehnic de cult;
părinte 1. „preot”: „pentru mântuirea și ajutorul celor ce cu osârdie și cu frică de Dumnezeu se ostenesc și slujesc, părinți și frați ai noștri” (p. 113); 2. „Tată”: „Că toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor” (p. 185);
părtaș „participant”: „Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaș mă primește” (p. 176); „ca părtași ai vieții veșnice să ne facem” (p. 283);
pâine (cerească) „Domnul Iisus Hristos”: „Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pe Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis mântuitor” (p. 118);
pântece „uter”: „Că mitra ta scaun a făcut-o și pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat” (p. 235); „Fă și mie milostiv pe Cel ce L-ai purtat în pântecele tău, Stăpână” (p. 308); „Cu adevărat, Maica lui Dumnezeu, în pântecele tău s-a copt Pâinea cea dumnezeiască a vieții, păzind nevătămat pântecele tău cel nevinovat” (p. 311); „Cel ce S-a sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc” (p. 368);
pizmă „invidie”: „răutate, pizmă, iubire de argint, iubire de avuție, cămătărie, iubire de mine însumi, iubire de mărire, hrăpire, nedreptate, agonisire de rușine, invidie, grăire de rău, fărădelege” (p. 325);
plinire „împlinire, realizare, desăvârșire”: „plinirea Bisericii Tale o păzește” (p. 129); „plinirea Evangheliei iubitului Său Fiu” (p. 138); „spre plinirea împărăției cerurilor” (p. 165); „plinirea potirului credinței Sfântului Duh” (p. 174); „Plinirea Legii și a proorocilor Tu Însuți fiind, Hristoase” (p. 186); „Al Domnului este pământul și plinirea Lui” (p. 316); „spre plinirea poruncilor Tale” (p. 322); „spre plinirea poruncilor și spre împărtășirea cu Sfântul Duh” (p. 329); „Bucură-te, plinirea rânduielii Ziditorului” (p. 360);
pocăință „întoarcere, căință, schimbare totală a comportamentului uman pentru a-l face potrivit voii lui Dumnezeu”: „Cel ce n-ai venit să chemi la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși” (p. 320); „pe toți, care au venit la Tine cu pocăință, i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi” (p. 333);
podoabă „cinste, strălucire”: „sfințește pe cei ce iubesc podoaba casei Tale” (p. 129);
pogorâre „coborâre”: „Cel ce prin pogorârea Mângâietorului Duh ai făcut vase cinstite pe Sfinții Tăi Ucenici” (p. 324);
popor 1. „mulțimea dreptcredincioșilor creștini”: „noi suntem poporul Tău” (p. 101); „caută spre poporul Tău cel păcătos” (p. 102); „Pomenește, Doamne, pe binecredinciosul popor român de pretutindeni, pe cârmuitorii țării noastre” (p. 113); „Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru cârmuitorii țării noastre” (p. 140); „fă-ne să fim vrednici a-Ți aduce rugăciuni, cereri și jertfe fără de sânge pentru tot poporul Tău” (p. 145); 2. „Israelul cel nou, compus din cei mântuiți”: „lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (p. 188);
Praznic „sărbătoare religioasă”: „Înjumătățindu-se Praznicul, sufletul meu cel însetat adapă-l cu apele dreptei credințe” (p. 365); „Praznicul Legii înjumătățindu-se” (p. 365);
pricină „cauză, motiv”: „Pomenește, Doamne, poporul care stă înainte și pe cei care, pentru binecuvântate pricini, nu s-au întâmplat aici” (p. 238); „din pricina mulțimii păcatelor mele, celor fără de număr” (p. 326);
prinos „dar, ofrandă, jertfă”: „Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune, pe altarul Tău, viței” (p. 219);
prooroc „vestitor al voii lui Dumnezeu în Vechiul Testament”: „A Cinstitului, măritului prooroc, Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan” (p. 109); „A Sfinților, măriților prooroci, Moise și Aaron, Ilie și Elisei, David și Iesei; a sfinților trei tineri, a lui Daniel proorocul și a tuturor sfinților prooroci” (p. 109); „Că Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul Tău…” (p. 319-320);
propovăduire „predică, mesaj”: „deschide ochii gândului nostru spre înțelegerea evanghelicelor Tale propovăduiri” (p. 137);
Prunc „Hristos”: „Și venind steaua, a stat deasupra, unde era Pruncul” (p. 117);
pustie „pustiu, deșert, loc fără populație”: „Adu-Ți aminte, Doamne, de cei din pustie și din munți și din peșteri și din crăpăturile pământului” (p. 236);
Puteri „ceată îngerească, făpturi netrupești aflate în cer, în preajma lui Dumnezeu”: „Cu aceste fericite Puteri” (p. 161); „Că pe Tine Te laudă îngerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Începătoriile, Stăpâniile, Puterile și Heruvimii cei cu ochi mulți” (p. 226-227); „ale sfintelor Puteri și ale tuturor sfinților” (p. 332); „pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu folosințele cinstitelor, cereștilor, netrupeștilor Puteri” (p. 350); „pe Tine Te laudă toate Puterile cerești” (p. 355);
rai „stare de fericire absolută, paradis, cer, eden”: „în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul” (p. 120); „Ca un purtător de viață și mai înfrumusețat decât raiul” (p. 153); „ai deschis tâlharului ușile raiului” (p. 334);
rărunchi „interiorul trupului omenesc”: „Sfințește-mi sufletul și trupul, mintea și inima, rărunchii și măruntaiele” (p. 322); „mai vârtos intră în alcătuirea mădularelor mele și în toate încheieturile, în rărunchi și în inimă” (p. 339);
răscumpărare „ispășire, mântuire”: „S-a dat pe Sine răscumpărare pentru sufletele noastre” (p. 280);
rău „păcat”: „să ne abatem de la tot răul” (p. 266);
răutate „păcat”: „și-Ți pare rău de răutățile noastre” (p. 265);
rânduială „menire, predestinare, voie”: „toată rânduiala cea pentru noi plinind” (p. 161); „Cel ce ai plinit toată rânduiala părintească” (p. 186);
rob „slujitor, credincios al Dumnezeului celui viu”: „și acum plinește cererile cele de folos ale robilor Tăi” (p. 130); „smeriții și nevrednicii robii Tăi” (p. 134); „primește această rugăciune stăruitoare de la noi, robii Tăi” (p. 139); „caută spre robii Tăi cei chemați” (p. 143); „prin lene, dulceților vieții, cu voia rob m-am făcut” (p. 312); „O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău și fiul roabei Tale” (p. 317); „și m-am făcut rob dezmierdărilor” (p. 320); „Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău” (p. 326); „și-mi iartă mie păcătosului, netrebnicului și nevrednicului robului Tău căderile în păcat” (p. 333);
robie „captivitate, patimă”: „ca să izbăvești din robia vrăjmașului pe cei ce i-ai zidit” (p. 101); „și ridicare din robia cugetelor mele” (p. 340);
rudenie „neam”: „ale celor dintr-o rudenie și ale celor dintr-o seminție cu noi” (p. 114);
sabie „război” (prin transfer metonimic): „Apără, Doamne, orașul (sau satul) și țara aceasta și toate orașele și satele, de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi” (p. 238);
sarcină „povară”: „ridică sarcina cea grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii” (p. 320);
sălaș „adăpost, locuință”: „Maica lui Dumnezeu, care ești sălaș scump al bunei miresme” (p. 308); „ajungând cu totul sălaș diavolului” (p. 325); „să nu mai fiu sălaș păcatului, ci Ție, casă, prin primirea împărtășirii” (p. 339);
sângiuire „sânge”: „Dumnezeu S-a întrupat din sângiuirile tale cele curate” (p. 311);
sân „spațiu al maximei intimități cu divinitatea”: „Cel ce de părinteștile și dumnezeieștile sânuri S-a dezbrăcat pe Sine” (p. 349);
săvârșitor „persoană care oficiază slujba divină”: „să fim slujitori ai Legii Tale celei noi și săvârșitori ai Sfintelor Tale Taine” (p. 220);
scaun 1. „ceată îngerească”: „Că pe Tine Te laudă îngerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Începătoriile, Stăpâniile, Puterile și Heruvimii cei cu ochi mulți” (p. 226-227); 2. „domnie, tron”: „Binecuvintează, părinte, scaunul cel de sus” (p. 135); „Binecuvântat ești pe scaunul slavei împărăției Tale” (p. 135); „Care Te porți pe scaunul heruvimilor” (p. 148); „în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost, Hristoase” (p. 153); „de pe scaunul slavei împărăției Tale și vino ca să ne sfințești pe noi” (p. 172); „înaintea scaunului de heruvimi, pe care odihnește Unul-Născut, Fiul Tău și Dumnezeul nostru” (p. 285-286); „spre răspuns bineprimit la înfricoșătorul Tău scaun de judecată” (p. 321); „Precum voi sta înaintea înfricoșătorului și nefățarnicului Tău scaun de judecată” (p. 324);
seminție „neam, rudenie”: „ale celor dintr-o rudenie și ale celor dintr-o seminție cu noi” (p. 114);
sfânt „persoană care a atins desăvârșirea prin credință în Iisus Hristos”: „ale celui între sfinți Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (sau: ale celui între sfinți Părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei) și pentru ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi” (p. 103); „A Sfinților și făcătorilor de minuni, doctori fără de arginți: Cosma și Damian, Chir și Ioan, Pantelimon și Ermolae și a tuturor sfinților fără de arginți” (p. 111); „A Sfinților și drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana, a Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârșim, și a tuturor sfinților” (p. 111); „Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții să o pomenim” (p. 127); „Cel ce singur ești Sfânt și întru sfinți Te odihnești” (p. 148); „Pentru Sfântul Ioan Proorocul, înaintemergătorul și Botezătorul, pentru Sfinții măriții și întru tot lăudații Apostoli, pentru Sfântul (N), a cărui pomenire o săvârșim, și pentru toți Sfinții Tăi” (p. 166); „Pe toți sfinții pomenindu-i, iară și iară cu pace, Domnului să ne rugăm” (p. 169); „Sfintele, sfinților” (p. 173); „Binecuvântată este căldura sfinților Tăi, Doamne” (p. 174); „pentru rugăciunile Sfinților Tăi” (p. 180); „Rugători aduc pentru mine pe toți sfinții” (p. 339); „Binecuvântată este intrarea sfinților Tăi” (p. 131);
Sfintele (Taine) „Trupul și Sângele Domnului”: „să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea” (p. 336);
sfințenie „însușire de a fi sfânt, sacralitate”: „Casei Tale se cuvine sfințenie” (p. 117); „întărește-ne pe noi întru sfințenia Ta” (p. 183); „Învață-mă să săvârșesc sfințenie în frica Ta” (p. 320); „sfințenia Ta fă-o neștearsă de la mine” (p. 322); „Ca, în sfințenia Ta, cu acestea fiind păzit” (p. 338);
sfințire „consacrare, sacralizare”: „Că Tu ești sfințirea noastră” (p. 184); „sfințește sufletele și trupurile noastre ale tuturor, cu sfințire neștearsă” (p. 286); „ci spre curățire și sfințire” (p. 328); „spre curățirea și sfințirea sufletului și a trupului” (p. 336);
sinod „adunare a ierarhilor bisericii”: „Sfânta Biserică a statornicit, prin canonul 52 al Sinodului Trulan, rânduiala” (p. 261);
simțire „simț”: „liberează toate simțirile noastre din amorțirea patimilor” (p. 281); „toate simțirile și toate mădularele mi le-am întinat” (p. 325); „și-mi luminează simțirile cele sufletești” (p. 334);
slavă „laudă, (prea)mărire, putere, maiestate, autoritate”: „Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh” (p. 101); „Doamne, iubit-am bună-cuviința casei Tale și locul sălășluirii slavei Tale” (p. 105); „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu” (p. 121); „Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh” (p. 127); „spre Cel ce ai așezat în ceruri cetele și oștile îngerilor și ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale” (p. 130); „Binecuvântat ești pe scaunul slavei împărăției Tale” (p. 135); „să slujească Ție, împărate al slavei” (p. 148); „și iarăși va să vină cu slavă” (p. 158); „și slava Ta este plină de măreție” (p. 160); „de pe scaunul slavei împărăției Tale” (p. 172); „ca să lăudăm slava Ta” (p. 183); „peste tot pământul slava Ta” (p. 183); „și Ție slavă înălțăm” (p. 184); „Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ție” (p. 186); „lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (p. 188); „a sta înaintea slavei sfântului tău jertfelnic” (p. 200);
slovă „literă”: „tablele cele cu dumnezeiești slove” (p. 296);
slujbă „oficiu divin, ceremonie, serviciu”: „să privegheze până la timpul slujbei” (p. 99); „mă întărește spre slujba ce-mi este pusă înainte” (p. 102); „pe care ne-ai pus întru această slujbă a Ta” (p. 145); „pentru frații noștri care sunt în slujbe” (p. 114); „spre Cel ce ai așezat în ceruri cetele și oștile îngerilor și ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale” (p. 130); „ne-ai dat slujba sfântă a acestei jertfe liturgice și fără de sânge” (p. 148); „această slujbă duhovnicească” (p. 164); „Tu ești Cel ce ne-ai pus pe noi în slujba aceasta, cu puterea Sfântului Tău Duh” (p. 220); „Caută spre noi, Dumnezeule, și privește spre slujba aceasta a noastră și o primește pe dânsa” (p. 221);
slujitor „oficiant al cultului divin”: „pe frații și slujitorii cei dimpreună cu noi” (p. 112); „nici să mă lepezi dintre slujitorii Tăi” (p. 149);
smerenie „umilință, evlavie, cucernicie, cuvioșie”: „pleacă-Te și acum spre smerenia mea” (p. 321); „vezi, Doamne, smerenia mea și-mi iartă toate păcatele mele” (p. 324);
sminteală „ispită”: „ca fără de osândă și fără de sminteală” (p. 145);
solire „mijlocire, intervenție”: „Împărtășirea nemuritoarelor Tale Taine, Hristoase, să-mi fie mie acum izvor de bunătăți, lumină, viață, nepătimire și solire spre adăugirea și înmulțirea dumnezeieștii Tale bunătăți” (p. 309);
Stăpânii „ceată îngerească”: „Că pe Tine Te laudă îngerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Începătoriile, Stăpâniile, Puterile și Heruvimii cei cu ochi mulți” (p. 226-227);
stăpânire „ocrotire”: „Ca, sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziți” (p. 147);
strâmtorare „necaz, dificultate”: „pentru cei care sunt […] în necazuri și strâmtorări” (p. 114); „Adu-Ți aminte, Doamne, și de cei ce sunt în judecăți, în închisori, în prigoniri, în amară robie și în orice fel de necaz, nevoie și strâmtorare” (p. 237);
suflare „respirație, viață”: „până la suflarea noastră cea mai de pe urmă” (p. 241); „dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe urmă” (p. 321); „Dătătorule de viață, suflarea mea, viața mea, bucuria mea, mântuirea lumii” (p. 330);
suflet (prin transfer metonimic) „om”: „și pentru tot sufletul cel drept, care s-a săvârșit întru credință” (p. 165);
sugrumare „strangulare, asfixiere”: „de sugrumarea de cel de aproape” (p. 115);
tablă „lespede de piatră pe care erau săpate poruncile primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai”: „tablele cele cu dumnezeiești slove” (p. 296);
Taină „Trupul și Sângele Domnului”: „prin înfricoșătoarele Taine, ce sunt puse înainte” (p. 286); „împărtășindu-ne cu aceste Dumnezeiești și Sfinte Taine” (p. 286);
tăiere-împrejur „circumcizie”: „Domnul tuturor tăiere-împrejur rabdă” (p. 362);
tămăduire „vindecare”: „pentru tămăduirea celor care zac în boli” (p. 113); „și Scump Sângele Tău, tămăduire durerilor celor de multe feluri” (p. 306); „spre tămăduirea sufletului și a trupului” (p. 332);
tărie „cer, putere”: „Dreapta Ta, Doamne, S-a preaslăvit întru tărie” (p. 104); „puternic în milă și bun în tărie” (p. 270); „arată-mi tăria milostivirii Tale celei îndurate” (p. 325);
tâlhar „răufăcător”: „tâlharii i-au ucis” (p. 115); „în rai cu tâlharul” (p. 120);
tină „noroi, pământ”: „Cum eu, tină fiind, mă împărtășesc cu Dumnezeiescul Trup” (p. 311);
trebuință „nevoie, necesitate”: „pentru tot sufletul creștinesc cel necăjit și întristat, care are trebuință de mila și de ajutorul Tău” (p. 113); „după trebuința deosebită a fiecăruia” (p. 172); „Cel ce știi pe fiecare și cererea lui, casa și trebuința lui” (p. 238); „la tine alerg, având trebuință de mântuire” (p. 318);
Treime „Unitatea celor trei Persoane ale Dumnezeirii”: „Cu vrednicie și cu dreptate este a ne închina Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimei celei de o ființă și nedespărțite” (p. 188); „pe toți îi înveți să se închine unui Dumnezeu în Treime, Ioane Gură de Aur” (p. 341); „A Treimii arătare la Iordan s-a făcut” (p. 489);
trup „corp, om”: „Dumnezeul duhurilor și a tot trupul” (p. 141); „și cale făcând oricărui trup la învierea cea din morți” (p. 229);
turmă „totalitatea credincioșilor”: „de unde ai învățat turma lui Hristos poruncile Lui” (p. 342);
țărână „pământ”: „cărămida și țărâna i-au împresurat” (p. 115);
ucenic „adept, discipol al lui Hristos”: „sfințind și frângând, a dat Sfinților Săi Ucenici și Apostoli” (p. 162); „prin pogorârea Mângâietorului Duh ai făcut vase cinstite pe Sfinții Tăi Ucenici” (p. 324);
untdelemn „mir”: „uns-ai cu untdelemn capul meu” (p. 316);
vărsător (de sânge) „ucigaș”: „Să nu pierzi cu cei necredincioși sufletul meu și cu vărsătorii de sânge viața mea” (p. 105);
vârtute „putere, tărie, vigoare, curaj”: „Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea” (p. 157);
veac „timpul dinaintea Parusiei”: „dându-ne nouă, în veacul de acum, cunoștința adevărului Tău” (p. 130);
venire (a doua) „parusie”: „cea de a doua și slăvită iarăși venire” (p. 162);
veșmânt „corp spiritual”: „și de veșmântul nestricăciunii” (p. 144);
viețuire „viață, existență, trai”: „viețuire duhovnicească să petrecem” (p. 137);
vistierie „comoară, tezaur, bogăție”: „la Care sunt vistieriile cele ascunse ale înțelepciunii și ale cunoștinței” (p. 285);
voievod „conducător”: „Bucură-te, ca și oarecând Gavriil, al celor fără de trup, mai-marele voievod” (p. 102);
voinic „flăcău”: „de toată vârsta: bătrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fără de vreme, parte bărbătească și femeiască” (p. 115);
vreme „parte”: „în cealaltă vreme a zilei de acum” (p. 265);
vrere „voință, dorință”: „Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului” (p. 320);
zburdare „neastâmpăr”: „Zburdările trupului nostru le potolește” (p. 313);
zidire „creație”: „Care ai făcut toată zidirea cu înțelepciune” (p. 266); „fiind făptura și zidirea Ta, nu deznădăjduiesc de a mea mântuire” (p. 320); „nu sunt numai neputincios, ci și zidirea Ta sunt” (p. 326);
Adjectivul
Unele dintre adjectivele menționate mai jos, în anumite contexte, sunt substantivizate:
adormit „răposat, decedat, mort”: „pentru toți cei mai înainte adormiți părinți și frați ai noștri” (p. 141); „odihnește și sufletele adormiților robilor Tăi în loc luminat” (p. 141); „încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormiților robilor lui Dumnezeu” (p. 141, 206); „Că Tu ești învierea și viața și odihna adormiților robilor Tăi” (p. 143, 207); „Pentru pomenirea și iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiți întru dreapta credință” (p. 114); „pomenește pe toți cei adormiți întru nădejdea învierii și a vieții celei de veci” (p. 166);
binecredincios „dreptcredincios, ortodox”: „a binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt și a tuturor sfinților mucenici” (p. 110); „Pomenește, Doamne, pe binecredinciosul popor român de pretutindeni” (p. 113); „Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni” (p. 203);
binecuvântat „preamărit, lăudat”: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru” (p. 100); „Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu” (p. 101); „Binecuvântat este Dumnezeu” (p. 104); „cu Care ești binecuvântat” (p. 172);
căzut „păcătos”: „ai ridicat pe strămoșul cel căzut” (p. 323);
cinstit „curat, neprihănit”: „a Cinstitului, măritului proroc, Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan” (p. 109); „Pentru cei ce în curăție și în viață cinstită viețuiesc” (p. 167); „Pomenește, Doamne, pe (N), pe care-l dăruiește sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos…” (p. 168); „Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm” (p. 220); „apără cu evlavie Cinstitele Daruri”; „Pâinea aceasta, adică, însuși Cinstit Trup al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos” (p. 233); „Iar ceea ce este în potirul acesta, Însuși Cinstit Sânge al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos” (p. 233); „Pentru Cinstitele Daruri ce s-au adus și s-au sfințit” (p. 240); „Dă-mi mie, părinte, Cinstitul și Preasfântul Trup al Domnului” (p. 246); „Mă împărtășesc eu, robul lui Dumnezeu, preotul (N), cu Cinstitul și Sfântul Sânge al Domnului” (p. 248); „Spală, Doamne, păcatele tuturor celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sângele Tău” (p. 250);
curat „neprihănit, fără păcat”: „Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata” (p. 195); „iar limba curată de vorbe necuviincioase” (p. 281); „cu cuget curat” (p. 306); „cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima”; „ție, celei curate, mă rog acum eu, robul Tău cel necurat” (p. 310); „Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule” (p. 325); „cel ce mănâncă și bea din ele cu inimă curată” (p. 330); „ca în curată mărturisirea cugetului meu” (p. 320);
curățit „iertat, purificat”: „ca fiind curățit, în cuget curat” (p. 306);
deșert „zadarnic, inutil, nefolositor”: „auzul nestrăbătut de cuvinte deșarte” (p. 281);
drept „cinstit, corect din punct de vedere moral”: „A sfinților și drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana” (p. 111, 187); „Pentru pomenirea și iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiți întru dreapta credință” (p. 114); „așa încât drept ești Tu în cuvintele Tale” (p. 304); „duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale mele” (p. 305);
fericit „binecuvântat, cinstit, credincios”: „ale fericiților patriarhi” (p. 114); „Pe fericiții și pururea pomeniții ctitori ai sfântului locașului acestuia” (p. 152); „Pe fericiții întru adormire eroii, ostașii și luptătorii români, din toate timpurile și din toate locurile” (p. 152); „Cu aceste fericite Puteri” (p. 161); „Încă ne rugăm pentru fericiții și pururea pomeniții ctitori ai Sfântului locașului acestuia” (p. 205);
îndurat „milostiv, blând”: „arată-mi tăria milostivirii tale celei îndurate” (p. 325);
înfrânt „căit, umilit”: „inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi” (p. 305); „a-ți aduce această slujbă duhovnicească a noastră, cu inimă înfrântă și cu sufletul smerit” (p. 226);
înfricoșat, înfricoșător „care stârnește frică sacră”: „Cereștilor, înfricoșătoarelor și Sfintelor Tale Taine” (p. 310); „Și, în ziua înfricoșătoarei judecăți” (p. 313); „precum voi sta înaintea înfricoșătorului și nefățarnicului Tău scaun de judecată” (p. 324); „cu gândul înfricoșat și sufletul smerit” (p. 330);
lucrător „care dă rod, eficient”: „lucrător poruncilor Sale iscusit să mă arate” (p. 312);
mărturisit „spovedit”: „preotul este dator mai întâi să fie mărturisit și împăcat cu toți” (p. 99);
mijlocitor „rugător”: „Ceea ce ești creștinilor ocrotitoare neînfruntată și mijlocitoare stăruitoare către Făcătorul” (p. 188);
milostiv „milos, îndurător, iertător”: „Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești” (p. 277); „Fă și mie milostiv pe Cel ce L-ai purtat în pântecele tău” (p. 308); „Maica iubitoare de milostivire a Dumnezeului celui milostiv” (p. 340);
necurat „păcătos”: „Și precum nu Te-ai scârbit de întinata și necurata ei gură, ce Te-a sărutat, așa nu Te scârbi nici de întinata și mai necurata mea gură, nici de buzele mele cele necurate și pângărite, și de limba mea cea cu totul necurată” (p. 322);
neînfruntat „necertat, fără vină”: „Sfârșit creștinesc vieții noastre, fără durere, neînfruntat, în pace” (p. 156); „Ceea ce ești creștinilor ocrotitoare neînfruntată și mijlocitoare stăruitoare către Făcătorul” (p. 188); „spre credință neînfruntată, spre dragoste nefățarnică” (p. 251); „singura nădejde neînfruntată” (p. 333);
nemulțumitor „nerecunoscător”: „Te-ai jertfit pentru noi, cei nemulțumitori și nerecunoscători” (p. 319);
nepătat „fără păcat, neprihănit”: „Nepătată, neîntinată, fără prihană, Preacurată Fecioară” (p. 312);
nestricat „lipsit de păcat”: „pomenirea judecăților Tale în noi nestricată având-o” (p. 314);
neschimbat „fără a renunța la veșnicia Sa prin întrupare, la deoființimea cu Tatăl și cu Duhul Sfânt”: „Care neschimbat Te-ai întrupat” (p. 129);
netrebnic „inutil”: „Întinat fiind cu lucruri netrebnice” (p. 306);
nevrednic „nedemn”: „deși sunt nevrednic cerului și pământului și acestei vieți trecătoare” (p. 320); „și-mi iartă mie păcătosului, netrebnicului și nevrednicului robului Tău” (p. 333); „m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul” (p. 340);
oprit „nepermis de normele morale, bisericești”: „Săvârșirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite nu este oprită deci în nici una din zilele Păresimilor” (p. 261);
Prea Fericit „titlu dat persoanelor cu cea mai înaltă funcție în ierarhia ecleziastică”: „Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române” (p. 126) – a se remarca greșeala datorată confuziei cu adverbul prea;
(Înalt) Prea Sfințit „funcție onorifică în ierarhia ecleziastică, subordonată patriarhului”: „pentru (Înalt-) Prea Sfințitul (Arhi-) Episcopul și Mitropolitul) nostru (N)” (p. 126);
pierdut „rătăcit în credință, pribeag, rătăcit”: „ca pe vameșul și pe fiul cel pierdut” (p. 320);
sfânt „fără păcat, credincios, desăvârșit, curat”: „pentru frații noștri care sunt în slujbe, și pentru toți cei care slujesc și au slujit în sfânt locașul acesta” (p. 114); „numele cel sfânt al Lui” (p. 127); „pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici” (p. 126); „Binecuvintează, părinte, sfânta intrare” (p. 131); „Că sfânt ești Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm” (p. 133); „ne-ai dat slujba sfântă a acestei jertfe liturgice și fără de sânge” (p. 148); „ne-ai învrednicit pe noi a ne împărtăși cu Sfintele, cele fără de moarte, Preacinstitele și de viață făcătoarele Tale Taine” (p. 183); „Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este” (p. 355);
singur „unic”: „Tu singur Dumnezeu ești” (p. 270); „Dumnezeule, Cel singur Bun și Milostiv” (p. 288); „Cel singur bun” (p. 266);
smerit „supus, cuviincios, pocăit”: „bucurase-vor oasele mele cele smerite” (p. 305); „inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi” (p. 305); „așa binevoiește a intra și în casa smeritului, leprosului și păcătosului meu suflet” (p. 321); „spre însănătoșirea smeritului meu suflet și trup” (p. 322); „înălțimea gândului smerit” (p. 341);
sobornicesc „universal”: „pomenește, Doamne, sfânta Ta sobornicească și apostolească Biserică, cea de la o margine până la cealaltă a lumii, pe care ai câștigat-o cu Scump Sângele Hristosului Tău” (p. 236); „pe cei rătăciți îi întoarce și-i unește cu sfânta Ta sobornicească și apostolească Biserică” (p. 237);
vrednic „corect, demn”: „Nimeni din cei legați cu pofte și cu desfătări trupești nu este vrednic să vină, să se apropie sau să slujească Ție” (p. 148); „eu, ticălosul, nu sunt vrednic să mă împărtășesc” (p. 306); „nu cutez să mă apropii de Tine, Hristoase, și să primesc Trupul Tău; ci fă-mă vrednic de aceasta” (p. 308); „precum ai primit pe cei ce au venit în ceasul al unsprezecelea, care nimic vrednic n-au lucrat, așa mă primește și pe mine, păcătosul” (p. 325);
vremelnic „trecător, pieritor”: „Dăruiește-le lor cele cerești în locul celor pământești, cele veșnice în locul celor vremelnice” (p. 236).
Verbul
dormi „a muri în credință, cu speranța învierii”: „ale tuturor celor care au adormit întru nădejdea învierii și a vieții veșnice” (p. 114); „Și pe toți, care întru nădejdea învierii și a vieții de veci, cu împărtășirea Ta au adormit” (p. 116);
afla „a găsi”: „Și ne învrednicește să aflăm har înaintea Ta” (p. 155); „am aflat credința cea adevărată” (p. 182); „să aflăm plata credincioșilor și înțelepților iconomi, în ziua cea înfricoșătoare a răsplătirii Tale celei drepte” (p. 221); „să aflăm milă și har împreună cu toți sfinții” (p. 234); „s-a umplut de multe rele sufletul meu și nu aflu în mine nădejde de mântuire” (p. 327);
alipi (a se ~) „a urma învățăturile divine”: „Iar mie bine-mi este a mă alipi de Dumnezeu și a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele” (p. 336);
aluneca „a păcătui”: „Cel ce, cu învierea Ta cea de a treia zi și de viață purtătoare, ai ridicat pe strămoșul cel căzut, ridică-mă și pe mine cel ce am alunecat în păcat” (p. 323);
arăta „a face”: „arată-i mădulare cinstite ale Hristosului Tău” (p. 280); „Cel ce prin pogorârea Mângâietorului Duh ai făcut vase cinstite pe Sfinții Tăi Ucenici, arată-mă și pe mine a fi locaș al venirii Lui” (p. 324);
binecuvânta „a sfinți, a preamări, a lăuda, a blagoslovi”: „Binecuvintează, părinte!” (p. 100, 121); „în biserici Te voi binecuvânta, Doamne” (p. 105); „Binecuvintează, părinte, stiharul”; „Binecuvintează, părinte, sfânta amestecare” (p. 108); „Binecuvintează, părinte, tămâia” (p. 116); „Care ne binecuvintează și ne sfințește pe noi, însuți, binecuvintează această punere înainte” (p. 118); „și binecuvintează moștenirea Ta” (p. 129); „Binecuvintează, părinte, sfânta intrare” (p. 131); „și binecuvântați pe Domnul” (p. 150); „pe Tine te binecuvântăm” (p. 163); „Iisuse Hristoase, binecuvintează pâinea aceasta” (p. 167); „totdeauna binecuvântând pe Domnul” (p. 180); „binecuvintează cununa anului bunătății Tale” (p. 239); „Cel ce binecuvintezi pe cei ce te binecuvintează” (p. 254); „Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul” (p. 265); „Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm” (p. 273); „ceea ce ești bună și binecuvântată” (p. 306);
birui „a învinge”: „nu este nici un păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni” (p. 325); „De mai este pentru mine nădejde de mântuire, de biruiește iubirea Ta de oameni mulțimea fărădelegilor mele” (p. 327);
cădea 1. „a greși, a păcătui”: „căzând noi, iarăși ne-ai ridicat și nu Te-ai depărtat” (p. 160); „ci, ca desfrânata, căzând înaintea Ta, și ca tâlharul, mărturisin-du-mă” (p. 307); 2. „a îngenunchea, a se smeri, a se închina”: „Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos” (p. 131); „Iarăși și de multe ori cădem la Tine și ne rugăm Ție” (p. 147); „Ție, Stăpâne, Iubitorule de oameni, îți încredințăm toată viața și nădejdea noastră și cerem și ne rugăm și cu umilință cădem înaintea Ta” (p. 170); „Pentru aceasta, cad înaintea Ta și cu căldură strig către Tine” (p. 331);
cădi „a tămâia”: „După aceea, ia cădelnița cu tămâie și, venind către preot, după ce primește binecuvântarea de la dânsul, cădește lin Sfânta Masă împrejur și sfântul altar tot și pe preot, apoi iese din altar și cădește după rânduială icoanele, scaunul arhieresc, stranele, pe cântăreț și, din mijlocul bisericii, pe ceilalți credincioși, după care intră în sfântul altar, cădind” (p. 202);
călca „a învinge”: „Și, răstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat” (p. 129); „Dumnezeul duhurilor și a tot trupul, Care ai călcat moartea” (p. 141, 207); „Hristos, Cel ce a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând” (p. 348);
călca „a încălca”: „Că am mâniat bunătatea Ta, călcând învățăturile Tale și neascultând poruncile Tale” (p. 319);
căuta „a lua aminte, a se îngriji, a judeca, a privi”: „Doamne, miluiește-ne pe noi că în Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum, ca un Milostiv, și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm” (p. 101); „Ceea ce ești izvorul milei, învrednicește-ne pe noi milostivirii, Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos” (p. 102); „caută spre robii Tăi cei chemați, care și-au plecat grumajii înaintea Ta, și-i învrednicește pe dânșii, la vremea potrivită, de baia nașterii celei de a doua, de iertarea păcatelor” (p. 143); „caută spre mine, păcătosul și netrebnicul robul Tău” (p. 148); „Însuți, Stăpâne, caută din cer spre cei ce și-au plecat Ție capetele lor” (p. 172); „Caută spre noi, Dumnezeule, și privește spre slujba aceasta a noastră” (p. 221); „nu sunt vrednic a căuta spre înălțimea slavei Tale” (p. 319);
cerceta „a îngriji, a avea grijă de cineva”: „Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău” (p. 100); „A Sfinților și drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana, a Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârșim, și a tuturor sfinților, pentru ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule” (p. 110); „și ne cercetează pe noi întru bunătatea Ta” (p. 135); „Însuți, Stăpâne, primește și din gurile noastre, ale păcătoșilor, întreit-sfânta cântare și ne cercetează pe noi întru bunătatea Ta” (p. 135). „cu ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule” (p. 166); „Cercetează neputinciosul meu suflet” (p. 318);
certa „a pedepsi”: „Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți” (p. 271);
chema „a spune cu voce tare, a invoca”: „că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm” (p. 101); „Care primești jertfă de laudă de la cei ce Te cheamă pe Tine cu toată inima” (p. 155); „Ție-Ți voi jertfi jertfa de laudă și numele Domnului voi chema” (p. 317);
chezășui „a garanta, a obține”: „și ne-ai dăruit bunătățile Tale cele din lume și ne-ai chezășuit împărăția cea făgăduită” (p. 266);
chivernisi „a îngriji”: „cu bunătatea cea nespusă și cu purtarea de grijă cea multă, chivernisești toate” (p. 266);
clinti „a mișca, a clătina, a sminti”: „îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere și S-a încins, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti” (p. 117);
covârși „a depăși, a întrece”: „Dar și aceasta știu că mărimea greșelilor mele și mulțimea păcatelor mele nu covârșesc răbdarea cea multă a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea înaltă” (p. 331);
cumineca (a se ~) „a se împărtăși din Sfintele Taine”: „se lasă pe sfântul disc, până ce se vor cumineca toți credincioșii” (p. 179); „se sfărâmă în părticele mici, ca să fie de ajuns pentru toți cei ce vor să se cuminece” (p. 179); „numai din cele două sfinte părți ce au rămas din Sfântul Agneț pe sfântul disc, adică din NI și KA să-i cuminece” (p. 179);
cunoaște „a recunoaște”: „nici pe tâlharul, care a cunoscut împărăția Ta, nu l-ai izgonit” (p. 333); „Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea” (p. 304);
cuprinde „a surprinde”: „sau războiul i-a secerat și cutremurul i-a cuprins” (p. 115);
curăți „a purifica, a curăța, a desăvârși, a înlătura păcatele”: „Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea” (p. 101); „să curățești sufletele și trupurile noastre de toată necurăția trupului și a duhului” (p. 147); „Dumnezeule, curățește-mă pe mine, păcătosul, și mă miluiește” (p. 163); „și doresc să se curățească de întinăciunea păcatului” (p. 280); „Curățește buzele noastre, cu care Te lăudăm pe Tine, Doamne” (p. 281); „Dă-mi, Hristoase, picături de lacrimi, care să-mi curățească necurăția inimii mele” (p. 306); „Pentru aceasta mă rog Ție să curățești și păcatele mele” (p. 307); „curățește, Doamne, necurăția sufletului meu și mă mântuiește” (p. 318); „Spală-mă cu lacrimile mele, curățește-mă cu ele, Cuvinte” (p. 329);
cuteza „a îndrăzni”: „de voi cuteza să mă apropii de Tine, laolaltă cu cei vrednici” (p. 318);
cutremura „a se teme, a se înfricoșa”: „Mă cutremur, primind focul, să nu mă aprind ca ceara și ca iarba” (p. 310);
cuvânta „a vorbi, a lăuda”: „Bine voi cuvânta pe Domnul…” (p. 185); „Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea” (p. 293);
dănțui „a petrece”: „Ca un începător te-ai arătat lui Hristos, începătorului păstorilor, și părtaș călugărilor, Părinte Grigorie, povățuindu-i către cetatea cea cerească, de unde ai învățat turma lui Hristos poruncile Lui, iar acum cu dânșii te bucuri și dănțuiești în corturile cerești” (p. 342);
depărta „a se îndepărta”: „depărtează de la noi pe tot vrăjmașul și pizmașul” (p. 118); „căzând noi, iarăși ne-ai ridicat și nu Te-ai depărtat, toate făcându-le” (p. 160); „ca să nu mă răpească cu vicleșug înșelătorul, aflându-mă depărtat de harul Tău și, înșelându-mă, să mă depărteze și de îndumnezeitoarele Tale cuvinte” (p. 331);
dezbrăca „a renunța la slavă, a se despodobi”: „Cel ce de părinteștile și dumnezeieștile sânuri S-a dezbrăcat pe Sine și din cer pe pământ S-a pogorât” (p. 349);
ferici „a lăuda”: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu” (p. 166);
găti „a pregăti”: „pe care le-ai gătit celor ce Te iubesc pe Tine, Doamne” (p. 241); „pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor” (p. 257); „ca și eu, dimpreună cu toți aleșii Tăi, să fiu părtaș bunătăților Tale celor nestricăcioase, pe care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine” (p. 321);
greși „a păcătui”: „nu treci cu vederea pe cel ce greșește” (p. 134);
izbăvi (a ~) „a scăpa, a salva”: „ci ne izbăvește de cel rău” (p. 100); „și ne izbăvește de toți dușmanii noștri” (p. 101); „ca să izbăvești din robia vrăjmașului pe cei ce i-ai zidit” (p. 101); „Pentru ca să fim izbăviți noi de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia” (p. 127); „Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi” (p. 129);
izbăvi (a se ~) „a se salva, a se mântui”: „Ioachim și Ana, din defăimarea nenașterii de fii, iar Adam și Eva, din stricăciunea morții, s-au izbăvit” (p. 357);
izgoni „a alunga”: „Și, în vremea ieșirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l și întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli departe de acesta izgonindu-le” (p. 317);
împăca „a liniști, a calma”: „împacă viața noastră, Doamne” (p. 118);
împărăți „a domni, a stăpâni”: „Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat” (p. 117);
împărtăși (a se ~) „a se cumineca”: „Pentru ca să fie celor care se vor împărtăși, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtășirea cu Sfântul Tău Duh” (p. 165); „împărtășindu-ne cu aceste Dumnezeiești și Sfinte Taine” (p. 286); „ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește” (p. 245); „nu sunt vrednic să mă împărtășesc cu Preacuratul Tău Trup și cu Dumnezeiescul Tău Sânge, Hristoase” (p. 306);
împodobi „a dărui”: „și cu tot harul Tău l-ai împodobit” (p. 134);
împresura „a lovi, a înghiți, a înconjura”: „ale celor pe care i-a ucis calul sau grindina, zăpada, ploaia înmulțită, cărămida și țărâna i-au împresurat și de năprasnă au căzut” (p. 115);
împreuna „a uni”: „Stăpână, care pe Dumnezeu-Cuvântul cu oamenii, prin preaslăvită nașterea ta, L-ai unit și firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cerești o ai împreunat” (p. 312);
împunge „a înjunghia”: „Împunge, părinte” (p. 120);
înălța (a se ~) „a se ridica cu trupul la cer”: „Și S-a înălțat la ceruri” (p. 158);
înălța „a aduce, a cânta”: „și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sf. Duh” (p. 206);
închina (a se ~) „a-și manifesta evlavia către divinitate prin practici religioase”: „se închină și sărută icoana” (p. 102); „Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos” (p. 131); „cel ce mă închin Dumnezeirii Tale” (p. 311);
închipui „a simboliza, a semnifica”: „Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim” (p. 149); „punând înainte cele ce închipuiesc Sfântul Trup și Sfântul Sânge al Hristosului Tău” (p. 232);
îndrepta „a înălța, a conduce”: „Să îndrepteze Domnul pașii tăi spre tot lucrul bun” (p. 122); „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta” (p. 275);
încredința „a întări în credință, a confirma”: „Înălțatu-Te-ai întru mărire, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor Tăi cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii” (p. 182); „Cel ce prin ușile încuiate a intrat la Sfinții Săi Ucenici și Apostoli și pe Toma l-a încredințat, pentru mântuirea noastră” (p. 348);
îndumnezei „a glorifica, a preamări”: „Cel ce, cu preaslăvită înălțarea Ta la cer, ai îndumnezeit trupul pe care l-ai luat și l-ai cinstit cu șederea de-a dreapta Tatălui” (p. 323); „Dumnezeiescul Trup mă îndumnezeiește și mă hrănește” (p. 336);
înfrâna „a se opri de la cele lumești”: „să se înfrâneze de cu seară” (p. 99);
întoarce (a se ~) „a se pocăi, a regreta”: „Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu” (p. 320);
întrupa (a se ~) „a primi (lua) trup, a se naște”: „și ai primit, pentru mântuirea noastră, a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu” (p. 129); „S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om” (p. 158); „Cel ce a binevoit a Se întrupa pentru mântuirea noastră” (p. 347);
înțelepți „a dobândi înțelepciune”: „înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale” (p. 104);
jertfi ¹ „a oficia ritualul euharistic”: „și să jertfesc sfântul și preacuratul Tău Trup și scumpul Tău Sânge” (p. 148);
jertfi ² „a înălța”: „Ție-Ți voi jertfi jertfa de laudă” (p. 317);
junghia (a se ~) „a se sacrifica, a se jertfi”: „Domnul domnilor vine să Se junghie și să Se dea mâncare credincioșilor” (p. 215);
lepăda „a îndepărta”: „și nu mă lepăda pe mine de la fața Ta, Cel ce ai nemăsurată mare milă” (p. 317); „Cum pe aceea, apropiindu-se din inimă, n-ai lepădat-o, nici de mine nu Te scârbi, Cuvinte” (p. 329);
libera „a elibera”: „Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace” (p. 187); „liberează toate simțirile noastre din amorțirea patimilor” (p. 281); „și, liberându-ne pe noi și credinciosul Tău popor de toată necurăția, sfințește sufletele și trupurile noastre ale tuturor” (p. 286);
lumina „înțelege”: „și, cu gândul la poruncile Tale luminându-ne, să ne sculăm întru bucurie sufletească” (p. 267);
naște „a boteza”: „Să-i nască pe dânșii din nou prin apă și prin Duh, Domnului să ne rugăm” (p. 279);
milostivi (a se ~) „a se îndura, a se îndupleca”: „așa Te milostivește și de mine, păcătosul, care vin și mă ating de Tine” (p. 322);
milui (a ~) „a cruța, a salva, a mângâia, a ierta”: „Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi” (p. 101); „Doamne, miluiește” (p. 102, 107); „Dumnezeule, curățește-mă pe mine, păcătosul, și mă miluiește” (p. 163);
mântui „a salva, a scăpa, a izbăvi, a îndumnezei”: „Cel ce ai venit să mântuiești lumea” (p. 101); „și mântuiește sufletele noastre” (p. 118); „să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi” (p. 119); „Doamne, Dumnezeul nostru, mântuiește poporul Tău” (p. 129); „să mântuiești pe cei păcătoși” (p. 176); „Că Tu ești Dumnezeul nostru, Dumnezeu Care miluiești și mântuiești” (p. 272);
muta „a schimba definitiv”: „Care, prin moartea cea de viață făcătoare a Hristosului Tău, din stricăciune în nestricăciune ne-ai mutat” (p. 281);
nevoi (a se ~) „a se chinui, a se munci, a insista”: „Grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre mijlocire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine” (p. 188);
număra „a pomeni, a socoti”: „unește-i pe dânșii cu sfânta Ta sobornicească și apostolească Biserică și-i numără pe dânșii cu turma Ta cea aleasă” (p. 144);
odihni „a-și găsi plăcerea”, „a locui”: „Cel ce singur ești sfânt și întru sfinți Te odihnești” (p. 148, 213); „ca înaintea scaunului de heruvimi, pe care odihnește Unul-Născut, Fiul Tău și Dumnezeul nostru” (p. 285-286);
odrăsli „a procrea, a zămisli, a concepe, a purta în pântece, a naște”: „Dumnezeiască Mireasă, ceea ce ești bună și binecuvântată, care ai odrăslit Spicul cel nearat și de mântuire lumii” (p. 306);
osteni (a se ~) „a se strădui, a se sili, a se munci”: „pentru cei ce se ostenesc” (p. 140);
paște „a îngriji”: „Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi” (p. 316);
pecetlui „a întări”: „Arătatu-te-ai temei neclintit Bisericii, dând tuturor oamenilor domnia cea nefurată, pecetluind-o cu învățăturile tale, arătătorule al celor cerești, Vasile Cuvioase” (p. 342);
petrece „a rămâne, a trăi”: „sălășluindu-Se și petrecând întru noi Cuvântul Tău, Doamne, să ne facem Biserică a Preasfântului și închinatului Tău Duh” (p. 134); „toate poftele trupului călcând, viețuire duhovnicească să petrecem” (p. 202); „toată vremea vieții noastre, în pace și fără de păcat a o petrece” (p. 271); „Petrece întru mine, Mântuitorule, și eu întru Tine” (p. 310); „și să Te am pe Tine locuind și petrecând în mine împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh” (p. 320);
pierde „a distruge”: „Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale” (p. 320);
pleca (a ~ inima) „a se dedica, a se închina”: „Îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau cugete viclene” (p. 273);
pleca (a ~ urechea) „a asculta”: „Cel ce ești fără de moarte, primește și pocăința mea, a păcătosului, și pleacă urechea Ta către mine” (p. 319);
pleca (a ~ capul) „a se odihni”: „nu sunt vrednic, nici în stare, să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu și surpat și nu afli în mine loc potrivit ca să-Ți pleci capul” (p. 321);
pleca (a-și) „a apleca”: „Căci la Tine vin, plecându-mi grumajii mei” (p. 149); „caută din cer spre cei ce și-au plecat Ție capetele lor; că nu le-au plecat trupului și sângelui” (p. 172);
pleca (a se ~) „a coborî”: „Ci, precum din înălțime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te și acum spre smerenia mea” (p. 321);
plini „a împlini, a desăvârși”: „care pretutindenea ești și pe toate le plinești” (p. 100, 121); „și acum plinește cererile cele de folos ale robilor Tăi” (p. 130); „Să plinim rugăciunea noastră Domnului” (p. 155); „toată rânduiala cea pentru noi plinind” (p. 161); „Plinește, părinte, sfântul potir” (p. 174); „Cel ce ai plinit toată rânduiala părintească” (p. 186); „Făgăduințele mele le voi plini Domnului” (p. 317);
pogorî „a se coborî”: „ce se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, ce se pogoară pe marginea veșmintelor lui” (p. 104); „s-a pogorât din ceruri” (p. 158); „Că toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor” (p. 185); „Preacurată, ceea ce ești masă a Pâinii Vieții, care s-a pogorât de sus, pentru milă” (p. 307);
prăda „a fura”: „Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărăția iadului” (p. 323);
preaslăvi „a glorifica, a preamări”: „s-a sfințit și s-a preaslăvit preacinstitul și de mare cuviință numele Tău” (p. 119);
prăznui „a sărbători”: „Aceasta o prăznuiește și poporul tău, din vina greșalelor izbăvindu-se, când strigă către tine: Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre” (p. 358);
priveghea „a veghea”: „să privegheze până la timpul slujbei” (p. 99);
prisosi „a crește, a înmulți”: „Miluiește-mă pentru mila Ta, ca, unde s-a înmulțit păcatul, să prisosească harul Tău și să Te laud și să te slăvesc în toate zilele vieții mele” (p. 327);
purta „a sta, a stăpâni”: „că Tu singur, Doamne, Dumnezeul nostru, stăpânești cele cerești și cele pământești, Care Te porți pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor și împăratul lui Israel” (p. 213);
purta (trup) „a se întrupa”: „Care, pentru multa bunătate, în zilele cele din urmă, ai purtat Trup” (p. 319);
ridica „a ierta, a șterge”: „Junghie-se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (p. 108); „Primește-mă, deci, pe mine, Iubitorule de oameni, Hristoase, ca pe desfrânata și ca pe tâlharul, ca pe vameșul și ca pe fiul cel pierdut, și ridică sarcina cea grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii și tămăduiești neputințele oamenilor” (p. 320);
sălășlui „a intra, a locui”: „vino și Te sălășluiește întru noi” (p. 121); „și să se sălășluiască Duhul cel bun al harului Tău peste noi, peste aceste Daruri ce sunt puse înainte și peste tot poporul Tău” (p. 155-156); „ca, sălășluindu-Se și petrecând întru noi Cuvântul Tău” (p. 286); „Greșit-am mai mult decât desfrânata, care, aflând unde sălășluiești, cumpărând mir, cu îndrăzneală a venit să ungă picioarele Tale” (p. 329);
săvârși (a se ~) „a muri, a se stinge”: „pentru tot sufletul cel drept, care s-a săvârșit întru credință” (p. 165);
săvârși 1. „a oficia”: „să săvârșesc Jertfa cea fără sânge” (p. 102); 2. „a petrece”: „Cel ce ne-ai ajutat, și în partea cea trecută a zilei, să ne abatem de la tot răul, dăruiește-ne ca și pe cea rămasă, să o săvârșim fără de prihană înaintea sfintei slavei Tale” (p. 266);
sârgui „a grăbi, a insista, a interveni”: „nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoșilor, ci sârguiește, ca o bună, spre ajutorul nostru, care, cu credință, strigăm către tine” (p. 300);
scârbi (a se ~) „a disprețui”: „Nu te scârbi de mine, cel păcătos și întinat” (p. 312); „precum nu Te-ai scârbit de întinata și necurata ei gură” (p. 322); „că mult am greșit și m-am spurcat și am scârbit Duhul Tău cel Sfânt și am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni” (p. 325-326);
sfărâma „a distruge”: „capetele nevăzuților balauri să le sfărâmăm” (p. 361);
sfinți „a cinsti, a slăvi”: „Care ne binecuvintează și ne sfințește pe noi” (p. 118); „s-a sfințit și s-a preaslăvit preacinstitul și de mare cuviință numele Tău” (p. 119); „sfințește pe cei ce iubesc podoaba casei Tale” (p. 129); „sfințește sufletele și trupurile noastre” (p. 135, 286); „sfințind și frângând, a dat Sfinților Săi Ucenici și Apostoli” (p. 162); „și vino ca să ne sfințești pe noi” (p. 172); „și sfințești pe cei ce nădăjduiesc întru Tine” (p. 184); „ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește” (p. 245); „Mintea și sufletul, inima și trupul, sfințește-mi-le, Mântuitorule” (p. 308); „sfințește-mă acum cu totul pe mine, cel ce vin către Dumnezeieștile Tale Taine” (p. 309); „Cu sufletul și cu trupul să mă sfințesc, Stăpâne” (p. 311); „pururea Se junghie, sfințind pe cei ce se împărtășesc cu Dânsul” (p. 311); „sfințește-mi gândurile și oasele”(p. 339);
slavoslovi „a slăvi”: „Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc” (p. 361);
slăvi „a preamări, a lăuda, a venera, a adora”: „fă ca, împreună cu intrarea noastră, să fie și intrarea sfinților îngeri, care slujesc împreună cu noi și împreună slăvesc bunătatea Ta” (p. 131); „Ca și aceștia împreună cu noi să slăvească preacinstitul și de mare cuviință numele Tău” (p. 144); „sfântă învierea Ta o lăudăm și o slăvim” (p. 180); „Pentru aceasta te laudă pe tine, Stăpână, tot neamul și te slăvește mulțimea îngerilor” (p. 311);
slobozi „a elibera”: „Pe cei bântuiți de duhuri necurate îi slobozește” (p. 237);
sluji „a oficia”: „Având să slujească dumnezeiasca Liturghie” (p. 99); „cu frică de Dumnezeu se ostenesc și slujesc” (p. 113); „pentru toți cei care slujesc și au slujit în sfânt locașul acesta” (p. 114); „fă ca, împreună cu intrarea noastră, să fie și intrarea sfinților îngeri, care slujesc împreună cu noi și împreună slăvesc bunătatea Ta” (p. 131); „și ne dă nouă să slujim Ție cu cuvioșie în toate zilele vieții noastre” (p. 135);
smeri (a se ~) „a-și cunoaște slăbiciunea, nimicnicia”: „Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte” (p. 317);
socoti „a crede, a considera”: „Și, precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii în casa lui Simon cel lepros” (p. 321);
spăimânta (a se ~) „a se înspăimânta”: „Suflete al meu ticălos, suflete pătimaș, spăimântează-te văzând Preaslăvitele Taine” (p. 310); „Sângele cel îndumnezeitor privind, spăimântează-te omule” (p. 336);
spăla „a șterge, a anula, a înlătura”: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici” (p. 180);
spurca (a se ~) „a păcătui”: „că mult am greșit și m-am spurcat și am scârbit Duhul Tău cel Sfânt și am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni” (p. 325-326);
strica 1. „a vătăma, a murdări”: „omoară-mi patimile cele trupești, care îmi strică sufletul” (p. 323); „toate simțirile și toate mădularele mi le-am întinat și le-am stricat și de nici o treabă le-am făcut” (p. 325); 2. „a învinge”: „și, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică” (p. 357);
striga „a cânta”: „fețele acoperindu-și și strigând cântarea: Aliluia, aliluia, aliluia” (p. 215);
sui (a se ~ pe cruce) „a răstigni”: „că de voie ai binevoit a Te sui cu Trupul pe cruce” (p.101);
sui (a ~ la cer) „a înălța”: „până ce ne-ai suit la cer și ne-ai dăruit împărăția Ta ce va să fie” (p. 160);
surpa „învinge”: „Dumnezeul duhurilor și a tot trupul, Care ai călcat moartea și pe diavolul l-ai surpat și ai dăruit viață lumii Tale” (p. 141);
tămădui „a vindeca”: „pe cei bolnavi îi tămăduiești” (p. 172); „Tămăduiește rănile sufletului meu, Doamne” (p. 307); „Cel ce ridici păcatul lumii și tămăduiești neputințele oamenilor” (p. 320);
tăia (a se ~ împrejur) „a face circumcizie”: „Cel ce în a opta zi a primit a Se tăia împrejur, pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru” (p. 347);
umbri „a ține umbră”: „Duhul Sfânt să vină peste tine și puterea Celui preaînalt să te umbrească” (p. 154);
umple „a cuprinde, a ocupa”: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce ești necuprins” (p. 120); „umple gura noastră de lauda Ta” (p. 265);
uni „a aduna, a reuni”: „Stăpână, care pe Dumnezeu-Cuvântul cu oamenii, prin preaslăvită nașterea ta, L-ai unit și firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cerești o ai împreunat” (p. 312);
vădi „a da pe față, a descoperi”: „haina mă vădește că nu este de cină și osândă voi pricinui preapăcătosului meu suflet” (p. 318); „fiind înduplecat de mărturia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele și fărădelegile, dându-le pe față și vădindu-le” (p. 324);
vărsa „a revărsa”: „Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preoții Săi” (p. 104); „mila Ta și îndurările Tale, pe care le-ai vărsat cu prisosință peste noi” (p. 232);
via „a exista, a trăi”: „să nu mai viez mie, ci Ție, Stăpânului și Binefăcătorului nostru” (p. 338);
viețui „a trăi”: „pentru apărarea țării acesteia și a celor care viețuiesc într-însa” (p. 113); „pentru toate orașele și satele și pentru cei ce cu credință viețuiesc într-însele” (p. 126);
zămisli „a concepe a procrea”: „Că, iată, în fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea” (p. 304);
zidi „a crea”: „pe cei ce i-ai zidit” (p. 101); „Care ai zidit pe om după chipul și asemănarea Ta” (p. 134); „Stăpâne, Atotțiitorule, Cel ce cu înțelepciune ai zidit toată făptura” (p. 296);
Adverbul
drept „cinstit, corect din punct de vedere moral”: „Pomenește, Doamne, pe toți episcopii ortodocși, care drept învață cuvântul adevărului Tău” (p. 167); „Părinte Atotțiitorule, Cel închinat, vrednic cu adevărat și drept și cuvenit lucru este, pentru marea cuviință a sfințeniei Tale, pe Tine a Te lăuda” (p. 225); „în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învățând cuvântul adevărului Tău” (p. 238);
pururea „întotdeauna”: „Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos; arată, precum de-a pururea, puterea ta” (p. 102); „totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor” (p. 102); „Și ai primit, pentru mântuirea noastră, a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria” (p. 129); „și Ție pururea îți înalță cântare de slăvire” (p. 226); „Că, vrând să meargă la cea de voie și pururea pomenită și de viață făcătoare moarte a Sa” (p. 230); „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea și niciodată nu se sfârșește” (p. 245, 289); „Încă ne rugăm pentru fericiții și pururea pomeniții ctitori ai sfântului locașului acestuia” (p. 278); „Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea” (p. 293); „și o dată pe Sine Părintelui Său ca jertfă aducându-Se, pururea Se junghie” (p. 311); „Și fii lângă mine pururea ca o milostivă, milosârdă și iubitoare de bine” (p. 312-313); „și cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veșnic” (p. 325); „intră cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai” (p. 333); „Ca, în sfințenia Ta, cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea și să nu mai viez mie, ci Ție” (p. 338); „pururea mă acoperă și mă apără și mă păzește de tot lucrul și cuvântul pierzător de suflete” (p. 349); „Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea” (p. 364); „Strălucească și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare” (p. 367); „ca pe Maica Vieții, la viață o a mutat Cel ce S-a sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc” (p. 368);
vârtos „puternic”: „în noaptea în care a fost vândut și mai vârtos pe Sine însuși S-a dat pentru viața lumii” (p. 161); „Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea” (p. 304); „spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi” (p. 305); „și mai vârtos mă și învață ce mi se cuvine a face și a grăi” (p. 329); „ci mai vârtos intră în alcătuirea mădularelor mele” (p. 339).