Părintele Nicolae Belean s-a născut la 11 octombrie 1946, în localitatea Bocsig, jud. Arad. A frecventat cursurile Școlii generale din Bocsig și ale Seminarului Teologic din Caransebeș, după care s-a înscris la Institutul Teologic din Sibiu, obținând titlul de „licențiat” în teologie, în anul 1972. Tot la Sibiu, paralel cu studiile universitare, a urmat cursuri de „canto” și de „dirijat coral”.
După absolvirea studiilor academice, a funcționat ca profesor de „Cântare Bisericească” (1972-1995), dar și ca director la Seminarul Teologic din Caransebeș (1990-1995).
În anul 1995 a fost titularizat (prin concurs) ca „lector” la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Șase ani mai târziu (2001), a obținut titlul de „doctor”, la secția de „Muzicologie” de pe lângă Academia Română din București, cu lucrarea: „Trăsăturile caracteristice ale muzicii religioase bănățene, evoluția în timp și originea sa bizantină”, iar din anul 2007 și până la pensionare (11 octombrie 2011) a funcționat în calitate de „conferențiar universitar” la Catedra de Teologie a Facultății de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara1.
Devotamentul și atitudinea manifestate în misiunea eclesială fac din biobibliografia Părintele Conferențiar Universitar Dr. Nicolae Belean mai mult decât un „articol de dicționar”, biografia Preacucerniciei sale putând fi comparată cu o fermecătoare „odă”, în care se îmbină frumusețea melosului liturgic cu irizările gândului adânc și maiestuos. Suportul factual al acestei remarci? Activitate didactică, științifică și pastorală a Dascălului omagiat.
Pe plan didactic, Părintele Belean a fost preocupat de modernizarea școlii, de redactarea și prelucrarea de materiale muzicale, și de colaborarea la întocmirea și elaborarea de programe de studiu și de profesionalizare a tinerilor talentați. Este suficient să amintim în acest sens calitatea de director al programului de master: „Imnologie bizantină și canto liturgic”, din cadrul studiilor post-universitare a Școlii masterale a Facultății de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara2; predarea cursului: „Sacrul în imnologia creștină”3, susținut în cadrul masterului: „Religie, Cultură, Societate. Ontofaniile Sacrului” (director de program: pr. conf. univ. dr. Nicolae Morar) și activitatea desfășurată în cadrul Școlii Populare de Arte de pe lângă Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș, unde a predat cursul de: „Muzică religioasă”, cu o durată de doi, sau trei ani de studii4.
Luând exemplul bobului de grâu, care se seamănă într-un an și rodește în anul următor, a așteptat, și continuă să aștepte, rezultatele discipolilor Săi. Iar efectele trudnicei activități didactice se ivesc, an de an, în prolifica slujire a acestora la altar, dar și la catedră – fie că este vorba despre foști absolvenți ai Seminarului Teologic din Caransebeș, fie că discuția are în vedere absolvenții Facultății de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara.
Cât privește activitatea științifică a Celui omagiat, aceasta se remarcă prin operele de autor și prin studiile publicate la edituri și reviste cotate CNCSIS. Astfel, la încheierea activității de la catedră, Părintele Conferențiar Nicolae Belean a lăsat mediului universitar mai multe lucrări de autor, cum ar fi: „Cântări bisericești”5, „Cântarea de strană din Banat”6, „Mariologia ortodoxă în imnurile cultice”7, „Colinda în tradiția poporului român”8, „Cântări bisericești tradiționale”9, „Colinde și pricesne bisericești”10. Acestora li se alătură studiile de specialitate elaborate, după cum urmează: „Religiose Chormuzik Der Ortodoxen Kirche Im Banat”11, „Imnurile religioase ale Bisericii Ortodoxe în primele veacuri creștine și în prezent”12, „Cântarea religioasă în scrierile Sfinților Părinți”13 „Muzica bisericească, un străvechi element de artă a Bisericii noastre”14, „Pnevmatologia ortodoxă în imnologia creștină”15, „Muzica – principiul rezonanței omului cu Creatorul său și a comuniunii interumane”16, „Cântarea bisericească, esența vieții liturgice”17, „Troparele și condacele sfinților, modele de spiritualitate creștină”18, „Formele și denumirile poeziei imnografice din cultul ortodox”19, „Cântarea bisericească, cea mai aleasă vistierie a ortodoxiei”20, „Spiritualitatea cântărilor cultice din perioada post-pascală”21, „Teologia luminii și a bucuriei în cântările învierii”22. Așa se face că, ex-evaluările la care a fost supus ca și auto-evaluarea la care însuși a recurs, indică aceeași caracteristică: performanța.
În sfârșit, activitatea pastoral-misionară a Preotului nu este cu nimic mai puțin interesantă decât cea a Dascălului Nicolae Belean. Ea se desfășoară în Enoria Sfântul Nicolae a Protopopiatului Timișoara I, din cartierul Timișoara Nord, Parohie care, cu sprijinul conducerii Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului (USAMVB), a fost fondată la 2 mai 2007, când a fost pusă și piatra de temelie a noului locaș de cult.
După mai mulți ani de travaliu deloc ușor, luni, 6 decembrie 2010, a fost oficiată slujba de sfințire a noii biserici trimișorene, Părintele Belean exprimând cu acel prilej crezul său în legătură cu rolul Bisericii creștine în viața credincioșilor. „Biserica – a arătat parohul tinerei Enorii – ne poartă pe valurile vieții, ne adună pe toți laolaltă, în comuniune unii cu alții, spunându-ne, mereu, cuvintele Mântuitorului: «Nu vă temeți, Eu sunt cu voi!» Toți cei din biserică simt, astfel, mângâiere, pace, liniște, mulțumire, fiind îndemnați la dragoste frățească și fapte bune. Biserica ne călăuzește pașii de la naștere până la mormânt. Iată, așadar, care este rostul Casei lui Dumnezeu, care stă în centrul vieții noastre religioase. De aici, se revarsă peste noi toate darurile lui Dumnezeu, pe care le înmulțim fiecare dintre noi, prin rugăciunile și faptele noastre bune a unora față de alții”23.
Bun duhovnic, Părintele Nicolae Belean trudește mereu în biserica parohială, convins fiind că numai așa poți să-i cunoști mai bine pe oameni, să le cunoști familia și să-i ajuți eficient. „Slujirea într-o comunitate oricât de mică sau de mare ar fi – repetă cu obstinație Părintele paroh Belean – e o misiune ce are dimensiunile Împărăției lui Dumnezeu”. De aceea, obștea păstorită, în duminici și sărbători, îi este alături și-i asculta, cu evlavie și interes, cuvântul rostit, în egală măsură întemeietor și mântuitor de suflete.
Oprindu-ne asupra ideilor ce se desprind din cercetarea științifică a universitarului Nicolae Belean, iată câteva dintre gândurile Preacucerniciei Sale.
Ocazionată de manifestări festive și convenții religioase, muzica a fost asumată mereu ca un sistem cu influențe majore asupra omului, fapt pentru care a contribuit, în mod decisiv, la umanizarea acestuia. Ea a favorizat abilitatea făpturii omenești de a percepe diverse relații ambientale și de a înțelege lumea vizuală și a contribuit la formarea gândirii complexe. Totodată, prin expresivitatea-i caracteristică, muzica a facilitat dezvoltarea fondului emotiv al ființei omenești și a deschis acesteia interesul către emoțiile și stările de spirit ale semenilor24. Fiind energie, undele sonore, cu ritmul și cadența lor, afectează celulele corpului și țesuturile, generând efecte de reîncărcare cu sarcini pozitive a acestora25. Mai mult, Preacucernicia Sa subliniază că există o muzică a naturii, o muzică a tot ce se dezvoltă în univers, care poate fi receptată ca o realitate sacră, ca un mijloc de unire a omului cu Divinitatea26.
Scriind despre cântarea, sau muzica bisericească, sărbătoritul arată că ea este mijlocul prin care omul își închină cugetele sale Domnului, îmbrăcându-le într-o haină folositoare pentru alții. Luate din cărțile bisericești, rugăciunile transpun, prin cântec, temeiul adevărului revelat. Ele hrănesc duhovnicește pe tot cel ce crede și râvnește întru a lauda pe Domnul în biserică, fenomenul muzical cuprinzând o diversitate de idei, de la cele cosmologice, la cele medicale27.
Muzica bisericească are o fundamentare teologică precisă. Ea reprezintă spiritualitatea ortodoxă, adevărul de credință. Prin intermediul ei exprimăm ceea ce trăim și mărturisim în relația noastră cu Hristos, încercând să înțelegem altfel decât rațional mecanismul tainic al religiozității28. Deși e imposibil de decriptat acest proces, o constatare este certă: prin rugăciunea cântată sensibilitatea credinciosului crește în amplitudine, iar stilul său de viață se confundă cu virtutea însăși. Mai mult, cum în biserică toate gesturile și cuvintele au dimensiunea actului orantic, muzica bisericească însăși se regăsește în această cromatică mozaicală, ca de altfel și alte elemente bisericești, cum ar fi icoana, vasele liturgice, veșmintele preoțești, arhitectura bisericească ș.a.m.d.29.
În cântarea bisericească răsăriteană, arată Părintele Belean, muzica și textul sunt inseparabile. Drept argument, sunt evocate remarcile Sfinților Părinți, după care cântarea trezește, în suflet, o dorință arzătoare pentru conținutul imnului cântat și potolește pasiunile ce se nasc din carne. Mai precis, ea alungă gândurile rele, care ne sunt sugerate de vrăjmașii nevăzuți și ne ajută să îndurăm încercările cele mai grozave, fiind un autentic „leac” împotriva vicisitudinilor vieții pământești30.
Faptul că Dascălii Bisericii au pus preț atât pe text, cât și pe melodie, denotă că, prin ele se răspândește, sub inspirația Duhului Sfânt, învățătura Bisericii. În ele e prezentat adevărul revelat despre Dumnezeu, poeții bisericești fiind cei care au cântat fundamentele doctrinei și ale moralei eclesiale, dar și evenimentele majore din viața Bisericii, cum ar fi triumful asupra persecutorilor31.
Referitor la izvoarele muzicii bisericești românești, Părintele Belean evocă faptul că acestea sunt îndepărtate, istoria muzicii eclesiale coincizând cu existența milenară a ortodoxiei românești. Astfel, muzica a păstrat și perpetuat, la noi, învățătura de credință creștină și, implicit, valorile spiritualității apostolice și patristice. Iar faptul că suntem așezați la marginea Orientului, făcând graniță cu Occidentul, a făcut ca etosul românesc să fi fost influențat de spiritualitatea bizantină, cântările bisericești răspândind melosul sacru răsăritean în rostiri grecești și slavone. Odată cu afirmarea limbii române în peisajul social românesc (secolul XVII), muzica bisericească, cântată în locașurile mitropolitane, episcopale, mănăstirești și sătești, a difuzat, prin intermediul manuscriselor și, mai târziu, a tipăriturilor, graiul autohton32.
Ca și muzica populară, muzica bizantină a avut un caracter unitar la toți românii, chiar și la cei uniți cu Roma, evident cu unele diferențieri stilistice datorate creațiilor populare și oralității, mai ales ale în Banat, Transilvania și Bucovina33. Astfel, alături de cântecul popular, cântarea bisericească a constituit o pârghie de nădejde în apărarea conștiinței etnice. Și, ceea ce este și mai important, e faptul că poporul nostru a rămas fidel acestui filon muzical până astăzi34.
Pe structura oferită de imnologia bizantină, pe de o parte, iar pe de altă parte, de folclorul autohton, s-a dezvoltat colindul românesc. Colindele surprind aspectul cosmic al harului, așa cum acesta a fost sesizat de către strămoșii noștri, dar și aspectul chenotic al întrupării Fiului lui Dumnezeu, din dragoste pentru neamul omenesc35. Ele subliniază un fapt esențial: coborârea lui Dumnezeu la om pentru a-l îndumnezei, pentru a-Și reașeza creatura în postura solemnă de mesageră între coordonatele pământești și supracerești ale existenței36. Colindătorii sunt, astfel, solii unei lumi mai bune, mesagerii care reușesc, an de an, să vestească Nașterea Domnului, aducând cu ei idealul păcii și înfrățirii universale, prin urările de sănătate, belșug și înțelegere37.
Așadar, Părintele Conferențiar Dr. Nicolae Belean se remarcă printr-o bogată activitate didactică și de cercetare – ceea ce i-a adus, de altfel, un binemeritat prestigiu în țară și în străinătate –, dar și printr-o intensă activitate pastoral-misionară, virtuți ce-i conferă o autoritate morală importantă și-i întregesc identitatea.
Întru mulți și fericiți ani, Preacucernice Părinte Conferențiar Universitar Dr. Nicolae Belean!