Născut în urmă cu 70 de ani (31 ianuarie 1941) în localitatea Lunca din județul Bistrița-Năsăud, Domnul Profesor Universitar Dr. Vasile Țâra a urmat școala generală în Dipșa și Șieu, iar apoi cursurile Liceului „Liviu Rebreanu” din Bistrița. După promovarea examenului de bacalaureat, s-a înscris la Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, pe care a absolvit-o în anul 1963. Ca urmare a vocației cărturărești de care a dat dovada în timpul studiilor universitare, a fost repartizat la Universitatea din Timișoara, Facultatea de Filologie. În acest sanctuar al culturii bănățene și naționale, și-a conturat profilul intelectual distinct, printr-o laborioasă activitate didactică și științifică, în domeniul dialectologiei și al istoriei limbii literare.
Competența profesională a Magistrului omagiat o confirmă travaliul exercitat între anii 1966-1969, când la Biblioteca Academiei din București, așa cum Domnia Sa o arată, a reușit să parcurgă „toate textele vechi românești”, ajungând să citească mai repede textele în chirilică decât în latină1. Iar asceza căreia i s-a consacrat avea să fi fost confirmată de geneza unei importante lucrări tipărită, la mai puțin de un deceniu de la intrarea în comunitatea academică din Timișoara, și anume: „Istoria limbii române literare. Privire generală (sec. XVI-XVIII)”, apărută, inițial, sub formă de curs multiplicat la Tipografia Universității din Timișoara, în anul 1971, iar apoi la Editura Didactică și Pedagogică, în două ediții 1978 și 1983.
Opusculul în discuție, elaborat în colaborare cu marele profesor dr. Ștefan Munteanu, este un compendiu menit să ofere studenților și cercetătorilor o imagine sintetică a evoluției limbii române literare de la origini până în epoca modernă, este o operă care oferă repere teoretice privind începuturile scrisului românesc, elemente indispensabile pentru înțelegerea primei perioade a dezvoltării culturii noastre naționale – sunt analizate scrierilor juridice, istorice și poetice ale cărturarilor epocii, scrierile cronicarilor, ale lui D. Cantemir, ale lui I. Budai-Deleanu ș. a.
Debutului publicistic i-a urmat un alt moment însemnat, și anume elaborarea tezei de doctorat, cu genericul: „Graiul de pe valea superioară a Șieului (Transilvania)”, lucrare realizată sub îndrumarea științifică a ilustrului profesor dr. doc. G. Ivănescu, membru corespondent al Academiei Române, profesor universitar la Iași, și, o perioadă, profesor de lingvistică romanică și generală la Universitatea din Timișoara2.
Pasiunea pentru dialectologie l-a desprins adesea de pupitrul sălilor de curs ale Facultății, efectuând, alături de colegul său de călătorii etnologice, profesorul universitar dr. Vasile Frățilă, studii pe teren, cercetări în urma cărora a văzut lumina tiparului volumul: „Studii de dialectologie”, lucrare apărută la Tipografia Universității din Timișoara în anul 1984.
Paleta preocupărilor științifice ale Universitarului Vasile Țâra a fost întregită după 1989 cu alte lucrări de referință dintre care amintim: „Conștiința unității românilor în literatura religioasă”3, „Limbă și cultură eclesială”, „Carte bisericească și limbajul religios”4 ș. a.
Interesul alocat cercetării științifice a făcut ca, treptat, Cel evocat să parcurgă toate treptele necesare configurării profilului academic, trecând succesiv prin funcțiile de preparator, asistent, lector titular, conferențiar universitar, ca din anul 1990 să fi activat ca profesor universitar, predând, până la pensionare, cursuri de o mare densitate formativă și informativă, cum ar fi: „Istoria limbii române literare”, „Introducere în lingvistică”, „Introducere în cercetarea filologică”, „Ediții și critică de text”, „Lexicologie”, „Lingvistică aplicată”, „Limba română contemporană”, „Paleografie românească”, „Sociolingvistică”, „Dezvoltarea colecțiilor”5.
Începând cu anul 1991, Domnului Profesorul Universitar Dr. Țâra, i-a fost încredințat directoratul Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” din Timișoara, o demnitate onorantă dar și solicitantă, în același timp. În calitatea dobândită, Domnia Sa a contactat autoritățile locale și naționale, a pendulat mereu între Timișoara și București – deși starea medicală nu îi permitea un astfel de efort –, pentru a obține fondurile necesare în vederea realizării noii clădiri a Bibliotecii Centrale Universitare din Timișoara. În paralel cu aceste demersuri, a militat pentru obținerea statutului de instituție independentă, cu personalitate juridică, statut dobândit de altfel de Biblioteca Centrală Universitară printr-un ordin al Ministerului Învățământului în anul 1992. La aceste contribuții se adaugă o altă importantă realizare, respectiv înființarea, în anul 1999, a secția de Biblioteconomie și Știința Informării, în cadrul Facultății de Litere a Universității de Vest din Timișoara, acțiune prin care Domnia Sa a devenit întemeietorul Școlii de Biblioteconomie din Timișoara. Mai mult, filosofia promovată de Profesorul Vasile Țâra a făcut ca în toposul aparent rezervat tăcerii înțelepciunii cărților să devină tărâmul admirabilelor banchete platoniciene, un mediu în care se organizează expoziții, lansări de carte, sesiuni științifice, seminarii, colocvii și conferințe dintre cele mai interesante.
În calitate de Director al Bibliotecii Centrale Universitare, Profesorul Vasile Țâra a fost atent la tot ceea ce înseamnă noutate în domeniul tipologiilor documentare și a structurilor organizatorice. Impresionat de experiența biblioteconomiei trans-atlantice, s-a străduit să transpună particularitățile acesteia în mediul biblioteconomic local. Astfel, bibliotecarul cu autoritate sau bibliotecarul de referințe, bibliotecarul model ori bibliotecarul expert6 aveau să devină reperul profesional promovat de autoritatea instituțională a Bibliotecii Centrale Universitare din Timișoara. Așa se face că spre a avea o bibliotecă cu oameni bine pregătiți, Domnul Profesor Țâra – printr-un efort financiar considerabil – a trimis spre perfecționare la București, eșalonat, întregul personal al bibliotecii, ceea ce – cum bine remarca un specialist în domeniu – nu s-a mai întâmplat în nici o altă bibliotecă universitară românească. Mai mult, Domnia Sa a încurajat vizitele bibliotecarilor timișoreni în marile biblioteci europene, participările la reuniunile și călătoriile de studii, valorificând orice prilej, spre a le oferi angajaților Bibliotecii Centrale Universitare din Timișoara posibilitatea de a cunoaște realizările biblioteconomice de vârf. Astfel, chiar dacă bibliotecarii universitari timișoreni nu ating plurivalența, adică nu le știu, și nu le fac pe toate, pot fi considerați bibliotecari de referințe prin răspunsul dat la cerințele concrete și diverse ale utilizatorilor, în condițiile specifice societății informaționale contemporane7.
Împătimirea pentru carte a făcut ca, în cuvântările rostite ani la rând în cadrul festivităților de deschidere a anului universitar la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Profesorul Vasile Țâra să sublinieze, cu pregnanță, în fața audienței faptul că, pentru a reuși în viață, e nevoie de materie cenușie „dotată” cu cât mai multe cunoștințe, că e nevoie de muncirea creierului cu informații variate, pentru ca masa cerebrală să poată trecere la un nivel superior de exprimare. Omul responsabil – arăta odinioară cel omagiat – învață tot timpul din surse care și-au confirmat valoarea și eficiența, întrucât numai așa ființa umană reușește să facă față examenelor pe care le are de trecut o viață întreagă. Cu aceleași ocazii, Domnia Sa evoca funcția primordială, de-a dreptul miraculoasă a lecturii, ca punte de legătură între om și cosmos, între ideologii și credințe diferite, între imanent și Transcendent. Și nu a ocolit să subliniez public faptul că visa la un cititor entuziast, văzând în lectură panaceul care duce la îmbunătățirea semnificativă a vieții. De ce? Pentru că cititul – afirma Profesorul Țâra – este cea mai eficientă și mai plăcută forma de a ține sub tensiune spiritul, dezvoltând gândirea critică și argumentativă, adică acele conexiuni care zămislesc idei noi și fascinante.
Un alt aspect pe care dorim să-l evocăm este legat intrinsec de istoricul secției de Teologie Ortodoxă. Cuprinsă în constructul cunoscut sub genericul de Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Catedra de Teologie (actualmente Colectivul de Teologie Ortodoxă) a beneficiat major de generozitatea și altruismul acestei personalități de mare ținută intelectuală și morală.
O primă expresie a celor afirmate o constituie organizarea, începând cu anul 1996, a primei ediții a simpozionului național „Cartea Cărților”, manifestare desfășurată sub patronajul Arhiepiscopiei Timișoarei, a Universității de Vest din Timișoara și a Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran”, ajunsă în prezent la a VIII-a ediție. În acest demers cultural-spiritual, Profesorul Vasile Țâra, cu structura specifică unui om de știință adevărat, a insistat în direcția valorizării Sfintei Scripturi în arealul cultural românesc, în calitatea acesteia de document literar sacru, care a influențat profund lumea ultimelor milenii, dar și în calitatea acesteia carte a pietății umane. Biblia a intrat astfel în circuitul temelor de discuții din mediul universitar timișorean într-o întreită calitate: de document literar, de instrument revelator al Nevăzutului și de ghid spiritual pentru orice conștiință dornică de reverii lucide.
Și tot în acest context, amintim alte două realizări majore ale celui omagiat: înființarea Bibliotecii de Teologie, filială a Bibliotecii Centrale Universitare și susținerea cursului de „Limbaj liturgic” la Specializarea Teologie-Litere a Catedrei de Teologie Ortodoxă, curs în cadrul căruia viitorii profesori de religie aveau să ia cunoștință cu varianta stilistică a cărților bisericești, care – cum scria Profesorul Universitar Dr. Vasile Țâra – „se caracterizează printr-o terminologie specifică, păstrată, în linii mari, până azi, chiar dacă în secolul trecut lexicul bisericesc a suferit modificări importante datorită intervenției mitropolitului Veniamin Costache”8.
În sfârșit, nu putem trece cu vederea dorința de „agiornamentizare” a cunoștințelor științifice pe plan național și internațional, de realizare a unei solidarități profesionale în domeniile de activitate acoperite (didactic, științific și biblioteconomic), Dascălul evocat concretizându-și dorința prin organizarea de manifestări științifice locale (24 de sesiuni), naționale (15 sesiuni) și internaționale (Identitatea culturală a tuturor românilor, 1990-1994, Congres al IV-lea al Filologilor Români, iulie 1991, Seminarul Internațional INFO'93, iunie 1993; Seminarul Internațional INFO'97, iunie 1997, Seminarul româno-american, iulie, 1999).
Vocația cultural-științifică a Profesorului Vasile Țâra a fost apreciată atât în mediul universitar, cât și în cel extrauniversiatar, dovadă fiind demnitățile încredințate de forurile științifice românești. Astfel, menționăm calitatea de secretar al Filialei din Timișoara a Societății de Științe Filologice, apoi de vicepreședinte (până în anul 1990), iar după aceea de președinte al Filialei din Timișoara a Societății de Științe Filologice (începând cu anul 1990); statutul de membru în diferite consilii și colegii, cum ar fi: Consiliul de Conducere al Societății de Științe Filologice din România, Colegiul de redacție al „Buletinului Societății de Științe Filologice din România”, Colegiul de redacție al „Analelor Universității din Timișoara”, seria Științe filologice, Colegiul de redacție al „Buletinului Societății de Științe Filologice”, Colegiul de redacție al revistei „Limbă și literatură” din România, Colegiul de redacție al revistei „Limba română” din Chișinău, Asociația Bibliotecarilor din Învățământ din România, Societatea de Științe Filologice din România, Colegiul de Redacție al „Buletinului Asociația Bibliotecarilor din Învățământ din România”, Consiliul Național al Bibliotecarilor din Învățământ din România (din anul 2002 președinte), Comisia Națională a Bibliotecilor și în comisii pentru acordarea titlului de doctor „honoris causa”. La acestea se adaugă calitatea de referent pentru ocuparea posturilor didactice (profesori, conferențiari și lectori), a posturilor de cercetător științific la institutele de cercetări socio-umane și cea de expert evaluator al CNCSIS. De asemenea, competența științifică a Celui omagiat este certificată de enciclopediile și dicționarele în care a fost inclus – Who's Who în România,9 Scriitori și lingviști timișoreni10, VIP în Banat11 – și distincțiile acordate de societăți și asociații din țară și străinătate – Diploma de Onoare a Societății de Limba Română din Iugoslavia (2000) și Diploma de Onoare a Asociației Bibliotecarilor din Învățământ din România (2005).
În încheiere, dorim să-i urăm Universitarului Dr. Vasile Țâra ca Dumnezeu să-l binecuvânteze cu harurile Sale pleromatice pentru a da culturii și spiritualității românești noi texte cu profunzimi ideatice dintre cele mai valoroase.
Întru mulți și fericiți ani, Distinse Domnule Profesor Universitar Dr. Vasile Țâra!