Disciplină de bază în programele învățământului teologic universitar, Dreptul Bisericesc sau Canonic, a fost predat în „institutele” de profil din România Comunistă de dascăli mari, însă vremurile „multilateral” ideologizate au constrâns ca și „scrisul” din domeniul Teologiei să se conformeze unor „canoane” exterioare, mai mult sau mai puțin, Bisericii. Fără a „intenta proces” acelei perioade sumbre, trebuie recunoscut că, după „cotitura” istorică din 1989, lucrurile s-au reașezat pe făgașul normalității și activitatea de cercetare și publicistică s-a desfășurat fără nici un fel de opreliște.
În acest context al descătușării totale au apărut lucrări remarcabile – cum este și aceasta – și în Teologia Românească – de factură ortodoxă, care se adaugă la tezaurul existent până la instaurarea regimului odios, dar și la operele și „numele” care au scăpat de „satârul” cenzurii.
Dreptul Bisericesc, dată fiind natura lui specială, pleacă de la „axioma” că Legea este inseparabilă de Libertate, ceea ce desigur, atrage după sine o bună chibzuială a „judecătorului”, atunci când administrează Dreptatea, care din punctul de vedere al proceduralității nu se „împarte” în mod public, ca nu cumva să lezeze demnitatea umană a părții „perdante”, dar și pentru a nu scandaliza, atunci când faptele sunt grave, comunitatea credincioșilor.
Procesul bisericeasc – „legisactio ecclesiatica” – se desfășoară și urmează aceleași „etape” ca și un oricare proces juridic, respectându-se „prevederile” Sfintei Scripturi, Sfintei Tradiții și a celor 667 Sfinte Canoane (8).
Autorii, având drept suport „regulamentele de procedură” ale celor patru Biserici Ortodoxe, compară în cunoștință de cauză, fac note și comentarii pertinente la aceste texte – în original și în traducere – argumentându-le în mod substanțial. Desigur că mirenii sau laicii, care lecturează o astfel de carte, au posibilitatea să cunoască abaterile și delictele disciplinare săvârșite contra ordinii și bunei cuviințe în Biserică de către clerici, cântăreți, paraclisieri și astfel să le „semnaleze” la timp organelor bisericești ierarhic superioare, preîntâmpinând în acest fel „lățirea” Răului.
Pedepsele – vremelnice sau definitive: dojana arhierească; pierderea oficiului de paroh; oprirea de la săvârșirea anumitor lucrări sfinte; canonisirea; transferarea; degradarea din rang; depunerea din treaptă; caterisirea; destituirea; excluderea din monahism (27-28) – aplicate celor „hirotoniți” sau „nehirotoniți” fiind cunoscute de către cât mai mulți membri ai Bisericii desigur că vor pune conștiința în balanță atunci când cineva vrea să formuleze o „reclamație”.
În Biserica Ortodoxă Greacă, organizată ca Arhiepiscopie, nu se vorbește de „episcop” ci numai de „mitropolit” și „arhiereu”, iar treapta de „arhiepiscop” se acordă doar Președintelui Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei cu sediul la Atena și Chiriarhului de la Tesalonic, Macedonia (84). De reținut iarăși, în Biserica Greacă, clericii de mir și monahii, indiferent de treapta harică, nu pot fi deținuți în închisorile publice, alături de infractorii de drept comun condamnați, căci o persoană odată sfințită, nu poate fi pângărită (ierosilie) sau umilită până la dezumanizare (89). Însăși instanța de judecată bisericească, Consistoriul, nu scoate pe nimeni din starea sau funcția lui, ci doar certifică starea de „cădere din har” în care se află cel acuzat înainte de a fi tras la răspundere de către Biserică (94).
În ceea ce privește „Proiectul Regulamentului Provizoriu al Procedurii Judiciare Bisericești din Biserica Ortodoxă Rusă”, ne-a atras atenția „jurământul judecătorului bisericesc”, care este o „făgăduință” solemnă față de Marele Judecător (214).
La „Regulamentul pentru exercitarea atribuțiilor Consistoriilor Duhovnicești”, aplicat în Biserica Ortodoxă Bulgară sunt mai puține „explicații” sub bară, dat fiind caracterul clar al formulării textului.
Cartea aceasta, scrisă la „patru mâini” este neîndoielnic un „dreptar” pentru orice „mădular” al Bisericii, preocupat de mântuirea sa și a „celorlalți” într-un cadru al ordinii și disciplinei bine temperate de „orizontul” Judecății Înfricoșătoare.