Institutul Teologic și Pedagogic din Caransebeș. Organizare și funcționare în timpul episcopului Ioan Popasu

Sistemirizuitele școale clericești pre limba românească care au funcționat la Vârșeț începând cu anul 1822 aveau ca scop acoperirea necesarului de preoți pentru satele și orașele locuite de români.¹ În cea de-a doua zi după hirotonirea lui Popasu ca episcop, sinodul eparhial întrunit la 16 august 1865, hotărăște ca secția românească de Teologie să fie mutată la Caransebeș, fapt ce s-a întâmplat ulterior, școala având ca dascăli pe George Peșteanu și Mihai Velceanu, fost paroh la Dognecea, care a fost salarizat cu 399 fl. v.a. pe an.² Circulara din 8 octombrie 1865 adresată protopopilor tractuali, stabile condițiile de admitere la Institut, anume vor fi primiți acei “tineri cari au învățat întâi gimnaziul public, opt clase, cu spor bun”. Ambițiile firești ale ierarhului au fost însă secționate de realitățile faptice din dieceză, care nu îngăduiau încă o selecție riguroasă a candidaților. Înscrierile se făceau în perioada 1-13 septembrie pe baza următoarelor acte: certificatul de botez, atestat public de absolvire a gimnaziului, adeverință de bună purtare de la paroh și declarația de susținere materială și financiară a părintelui, de la admitere la absolvire.³ Examenele se desfășurau între 15-27 septembrie, iar cursurile începeau la data de 1 octombrie.⁴

Datorită unor cauze obiective, Institutul Teologic din Caransebeș își inaugurează cursurile la 10 noiembrie 1865, când însuși episcopul diecezan va ține o lecție model de Pastorală.⁵ Timp de cinci ani, acesta își asumă și conducerea înaltei școli. Retribuția bănească a celor doi profesori s-a asigurat în primii ani din cota parte a fondurilor bisericești și școlare comune, administrate de mitropolia din Carloviț.⁶ Elevii teologi caransebeșeni înregistrează rezultate bune la învățătură, ceea ce mulțumește sinodul eparhial din aprilie 1871, dând “cea mai vie speranță că vor produce un neam mai bun de teologi”.⁷ Episcopul Popasu a întocmit norme stricte privind viața internă a școlii, făcându-le cunoscute în 26 septembrie 1865, care au fost completate în anul 1872 de Legile Institutului clerical din Caransebeș scrise de Petru Popovici.⁸ Prima îndatorire a teologului era frecventarea regulată a bisericii atât în zilele de peste săptămână, cât și în duminici și sărbători. Paragraful II face referire la conduita ce trebuie adoptată în lăcașul de cult: să nu râdă, să nu se certe, să nu vorbească și să nu batjocorească. Următorul punct interzice răzimarea de strană sau de pereții bisericii, așezarea corectă fiind cea de doi câte doi în rând. Numai cei rânduiți a cânta și citi, pot să stea în strană. Clericul este obligat a intra la clasă cu cinci minute înainte de începerea prelegerilor, orele ținându-se și de dimineață și după-masa. Absențele de la cursuri nu sunt permise sub nici un pretext, decât numai în cazuri de boală, atestate de certificate medicale. Pedeapsa cea mai mare aplicată abaterilor disciplinare este “eliminarea din Facultate”.⁹ În afara Institutului și a bisericii, elevul teolog trebuie să aibă veșmintele și portul curate și în limitele bunei cuviințe. Cvartirul unde locuiește un teolog, trebuie să aibă ca proprietar persoane integre moral și care nu au fete mari sau văduve tinere.¹⁰ Adresa, obligatoriu trebuie a fi cunoscută de către profesori și arhiereu. Se interzice de asemenea clericilor de a se scălda în râul Teiuș, în ierugă și în apa de la moară.¹¹

Episcopul Ioan Popasu, de fiecare dată însoțit și de protopopul Nicolae Andreevici, participa la toate ședințele corpului profesoral. Consistoriul diecezan, trata cu prioritate în ședințele sale de lucru, toate problemele administrative și de învățământ ale Institutului. Ordinul consistorial nr.1.136 B din 14 decembrie 1888, adresează corpului profesoral rugămintea de a întocmi în cel mai scurt timp un Plan de învățământ, care a și fost executat, având următorul cuprins:¹²

I. Studii teologice

1. Enciclopedia și Metodologia
2. Arheologia
3. Hermeneutica
4. Isagogia Vechiului și Noului Testament
5. Exegeza Noului Testament
6. Istoria bisericească universală
7. Teologia fundamentală
8. Dogmatica
9. Morală
10. Pastorala
11. Liturgica
12. Retorica
13. Dreptul canonic
14. Catehetica
15. Stilistica
16. Cântarea bisericească
17. Tipicul

II. Studii auxiliare

1. Gramatica limbii române
2. Istoria limbii și literaturii române
3. Psihologia
4. Logica
5. Pedagogia
6. Economia
7. Igiena
8. Muzica vocală
9. Muzica instrumentală

Toate aceste materii de învățământ s-au planificat pentru șase semestre:¹³

Semestrul I

1. Enciclopedia - 2 ore săptămânal
2. Arheologia – partea I - 3 ore săptămânal
3. Exegeza - 3 ore săptămânal
4. Istoria bisericească - 5 ore săptămânal
5. Isagogia Vechiului Testament - 3 ore săptămânal
6. Gramatica limbii române - 3 ore săptămânal
7. Psihologia - 3 ore săptămânal
8. Cântarea bisericească - 4 ore săptămânal
9. Tipicul cantoral și preoțesc - 20 ore săptămânal
10. Muzica vocală - 1 oră săptămânal
11. Muzica instrumentală - 2 ore săptămânal

Totalul orelor = 31

Semestrul II

1. Hermeneutica - 2 ore săptămânal
2. Arheologia – partea II - 2 ore săptămânal
3. Exegeza - 3 ore săptămânal
4. Isagogia Noului Testament - 3 ore săptămânal
5. Logica - 2 ore săptămânal
6. Istoria bisericească - 5 ore săptămânal
7. Gramatica limbii române - 3 ore săptămânal
8. Psihologia - 3 ore săptămânal
9. Cântarea bisericească - 4 ore săptămânal
10. Tipicul cantoral și preoțesc - 2 ore săptămânal
11. Muzica vocală - 1 oră săptămânal
12. Muzica instrumentală - 2 ore săptămânal

Totalul orelor = 29

Semestrul III

1. Exegeza - 2 ore săptămânal
2. Teologia fundamentală - 3 ore săptămânal
3. Dogmatica - 4 ore săptămânal
4. Morala - 4 ore săptămânal
5. Dreptul canonic - 3 ore săptămânal
6. Pedagogia - 3 ore săptămânal
7. Economia rurală - 2 ore săptămânal
8. Cântarea bisericească - 4 ore săptămânal
9. Tipicul cantoral și preoțesc - 2 ore săptămânal
10. Muzica vocală - 2 ore săptămânal
11. Muzica instrumentală - 1 oră săptămânal

Totalul orelor = 31

Semestrul IV

1. Exegeza - 2 ore săptămânal
2. Dogmatica - 4 ore săptămânal
3. Morala - 4 ore săptămânal
4. Dreptul canonic - 4 ore săptămânal
5. Pedagogia - 3 ore săptămânal
6. Economia rurală - 2 ore săptămânal
7. Igiena - 3 ore săptămânal
8. Cântarea bisericească - 4 ore săptămânal
9. Tipicul cantoral și preoțesc - 2 ore săptămânal
10. Muzica vocală - 2 ore săptămânal
11. Muzica instrumentală - 1 oră săptămânal

Totalul orelor = 31

Semestrul V

1. Exegeza - 2 ore săptămânal
2. Pastorala - 3 ore săptămânal
3. Retorica - 3 ore săptămânal
4. Catehetica - 3 ore săptămânal
5. Dreptul canonic - 4 ore săptămânal
6. Istoria limbii și literaturii române - 3 ore săptămânal
7. Economia rurală - 2 ore săptămânal
8. Cântarea bisericească - 4 ore săptămânal
9. Tipicul cantoral și preoțesc - 2 ore săptămânal
10. Muzica vocală - 2 ore săptămânal
11. Muzica instrumentală - 1 oră săptămânal

Totalul orelor = 29

Semestrul VI

1. Exegeza - 2 ore săptămânal
2. Liturgica - 3 ore săptămânal
3. Retorica - 3 ore săptămânal
4. Catehetica - 3 ore săptămânal
5. Dreptul canonic - 4 ore săptămânal
6. Istoria limbii și literaturii române - 3 ore săptămânal
7. Economia rurală - 2 ore săptămânal
8. Cântarea bisericească - 4 ore săptămânal
9. Tipicul cantoral și preoțesc - 2 ore săptămânal
10. Muzica vocală - 2 ore săptămânal
11. Muzica instrumentală - 1 oră săptămânal

Totalul orelor = 29

Deși dorința episcopului Popasu era aceea de a crea o bază materială solidă pentru învățământul teologic și pedagogic din orașul Caransebeș, condițiile reale erau totuși modeste. în anul 1888, conform protocolului ședinței senatului epitropesc din 14 septembrie, episcopul diecezan și asesorii consistoriali Traian Barzu, Ioan Peția, George Baiaș, Ioan Popovici, Ioan Stoina, Ioan Topal și Ioan Bartolomei, iau decizia de a cumpăra imobilul nr.478 din oraș și a-l înscrie ca proprietate diecezană.¹⁴ Casa pusă în vânzare a fost a Mariei Homolka și a fost cumpărată de către Episcopia Caransebeșului la licitația publică din 22 august 1888, prin asesorii consistoriali Baiaș, Topal și Popovici cu suma de 13.015 fl., bani luați din fondul clerical diecezan.¹⁵ Odată achiziționată această clădire, ea devine locaș a Institutului Teologic-Pedagogic, însă Popasu se gândește să o modernizeze, scop în care ia legătura cu arhitectul vienez venit la Băile Herculane, Hans Miksch, ce urma să creioneze un plan; proiectul a și fost întocmit, însă comanditarul nu s-a arătat entuziast și totul s-a amânat.¹⁶ Interesant este faptul că după 10 ani de la moartea lui Popasu, amintitul edil din Viena, prin avocatul Ferdinand Böhm, pretinde de la episcopie suma de 3.367 fl. și 44 cr. pentru munca prestată la comanda fostului ierarh.¹⁷ Speța este deferită spre soluționare avocatului Ștefan Petrovici din Lugoj.¹⁸ Planul consistoriului diecezan era acela de a redimensiona edificiul, făcând un hotel în partea dreaptă a intrării, cu sală de biliard, local luxos și unul pentru oamenii de rând, bucătărie, locuință pentru birtaș și chilii pentru pasageri.¹⁹ La etaj către fațada principală se preconiza construirea a două cuartire mici și două mari, fiecare prevăzute cu pod și podrum.²⁰ În cele din urmă edificiul a fost închiriat pe porțiuni: birtul din dreapta intrării s-a dat pe 6 luni cu suma de 320 fl. neguțătorului Ignat Füzfas; locuința de către strada laterală înspre Teiuș a fost concedată lui Franz Püspök cu 7 fl. pe lună; cuartirul din curte după bolta din mijloc, la fel s-a pus la dispoziția lui Iosif Schwartz cu 6 fl. pe lună; bolta mică a fost cedată măcelarului Stamacovici în schimbul sumei de 5 fl. pe lună; jumătate din fostul apartament al celei ce a vândut casa, a luat cu 8 fl. pe lună Iuliu Galeta.²¹ Trebuie spus că s-au încheiat contracte de închiriere cu toți acești locatari. Coexistând aceste neajunsuri materiale, instituția școlară și-a desfășurat activitatea educativă și instructivă, fiind considerată chiar model pentru învățământul teologic ortodox din imperiu, dovadă actul ministerial nr.44.451 din 29 octombrie 1888, prin care conducerea Institutului este rugată frățește să trimită la instituția omoloagă de la Belgrad toate regulamentele, normativele, instrucțiunile și ordinele, ca să folosească acesteia în scopul reorganizării interioare.²²

Cunoscând exigențele examenului de admitere la Institutul clerical, mulți tineri se adresează consistoriului diecezan pentru a fi primiți în această școală chiar dacă nu îndeplinesc cerințele formale în privința claselor gimnaziale. Astfel, în ședința consistorială din 3 septembrie 1870, cauza 791 se supune discuției, petiția a zece tineri: Vasile Mândrean și Maxim Popovici – 8 clase; Păun Cimponeriu, Trifon Militaru, Iosif Nemoianu, Vasiliu Iorga – 6 clase; Ioan Tinca, Adrian Magiaru, Petru Popovici – 4 clase; Alexandru Munteanu – 3 clase reale; toți sperând în aprobarea înscrierii la cursurile de Teologie.²³ Examenele de peste an sau semestriale se țineau în lunile ianuarie-februarie pentru semestrul I, iar în lunile iunie-iulie, pentru semestrul II. Așa cum rezultă din Testimoniu Teologicu a absolventului Simeon Popovici, născut la 28 octombrie 1856 în comuna Potoc, comitatul Caraș, care a urmat cursurile teologice între anii 1874-1877, elevii nu erau notați aritmetic, ci cu calificative.²⁴

Episcopul Popasu s-a îngrijit îndeaproape a avea un corp profesoral de elită. Recrutarea dascălilor de Teologie se făcea după criterii de competență profesională. Așa ajunge la școala din Caransebeș, Antoniu Sequens, născut în orășelul Chotebor din Cehia în anul 1865.²⁵ Neștiind limba română, și-o însușește de la teologul Ioan Niculescu.²⁶ Profesor de vocație, cu o pregătire muzicală deosebită, își dă seama de însemnătatea covârșitoare a muzicii în pregătirea preoților și învățătorilor, stăruind de la început a se introduce în mod obligatoriu studiul viorii.²⁷ Împreună cu colegul Gheorghe Petrescu, cel supranumit Cucuzel al Banatului ²⁸, profesor de Cântare și Tipic, dau bisericilor și satelor bănățene preoți și învățători destoinici. Profesorul Sequens excelează și ca dirijor al corului Reuniunii de cântări din Caransebeș. Pe lângă activitatea didactică, el a găsit timp și să scrie opere muzicale de valoare, dintre care unele au fost tipărite: ²⁹

1. Liturghia pe vechi melodii bisericești din Banat pentru cor de bărbați;
2. Liturghia în Si bemol major pentru cor de bărbați;
3. Liturghia în Sol major pentru cor mixt de 6 voci și cor de bărbați;
4. Liturghia în Fa major pentru cor mixt;
5. Liturghia în Fa major pentru trei voci egale.

În afară de muzică bisericească, Antoniu Sequens a compus și melodii corale: Vântuleț de primăvară, Frumoasa copiliță, Codrule codruțule, Când răsare luna-n prag.³⁰ Catedra de Teologie a avut și alți mari profesori care au contribuit din plin la edificarea unei culturi teologice și pedagogice de înaltă calitate științifică. Amintim între aceștia pe: Vasile Goldiș – istoric renumit, Ioan Piciu, Iosif Bălan – remarcabil filolog, Patriciu Dragalina – distins istoriograf, Filaret Musta – enciclopedist și erudit teolog, dr. Iuliu Olariu – savant în cele teologice, Iosif Tempea, Ioan Mihailovici, George Marginean, Filip Adam, Petru Popovici, Vasile Mândrean, dr. George Popovici, dr. Leo Mureșan ș.a.

Dicherul luminării neamului fiind popia și dăscălia este de la sine înțeles că episcopul Popasu a animat organele eparhiale de conducere să se zbată din răsputeri pentru înființarea, alături de Institutul Teologic și a unuia similar de Pedagogie. Întâia mențiune documentară despre existența unei școli românești de dăscălie în Banat o aflăm în prefața Paliei de la Orăștie, tipărită în anul 1582, în care se menționează că la traducerea Vechiului Testament din limbile latină și slavonă în limba română, episcopul Ardealului Mihai Tordași, român de religie calvină, l-a avut colaborator pe “Zăcan Efrem, dascălu de dăscălie al Sebeșului...” ³¹ Această școală din Caransebeș era calvină cu limba de predare română, asemănătoare cu cele din Lugoj, Hațeg și Făgăraș, care pregăteau dascăli pentru satele valahe.³² În secolul al XVII-lea, Mihai Haliciu este rector al unei școli românești în același oraș de pe Sebeș, pentru care a întocmit o lucrare gramaticală, un regulament de etică și notițe de metodică.³³ Pregătire învățătorilor în acești ani în partea provincială a Banatului este parțial cunoscută prin activitatea de la Timișoara a lui Daniel Lazzarini, Teodor Iancovici și Mihai Roșu-Martinovici.³⁴

Organizarea învățământului în granița militară bănățeană avea un scop multiplu: germanizarea, catolicizarea, instruirea grănicerilor și pregătirea de învățători pentru școlile ce erau în curs de înființare.³⁵ Politica de deznaționalizare prin învățământ a fost contracarată de episcopia ortodoxă de Vârșeț-Caransebeș, care ajută în anul 1776 pe arhimandritul Feldvari și pe Nicolae Stoica să traducă din slovenie în rumânește Cartea de mână a dascălilor.³⁶ Prin stăruințele protopopului Ioan Tomici, în anul 1820 se înființează la Caransebeș, școala preparandă cu cursuri pe o durată de trei luni.

O asemenea antecedență glorioasă face ca în primăvara anului 1876, sinodul eparhial să decidă înființarea unui Institut Pedagogic care să pregătească învățători pentru școlile confesionale din dieceză.³⁷ Ministerul reg. ung. de Culte și Instrucțiune Publică prin rescriptul nr.33.363 din 30 septembrie 1877 aprobă planul de învățământ, înscriindu-se în primul an 25 de băieți și 3 fete.³⁸ Spațiul destinat acestei școli se compunea din trei săli de clasă, clădirea fiind acoperită cu șindrilă, o grădină botanică și una de legume, o pepinieră și un loc pentru sport.³⁹ Primii profesori, Ștefan Velovan și Patriciu Dragalina au fost stipendiați de fundația Emauil Gojdu, desigur la intervenția lui Popasu. Născut la 22 septembrie 1852 în comuna Rusca-Montană, unde tatăl său fusese preot, Ștefan Velovan remarcat de episcopul diecezan, obține burse pentru a studia la Viena și Gotha, fiind numit în toamna anului 1877 profesor dirigent la nou înființatul Institut Pedagogic.⁴⁰ Publică numeroase studii de pedagogie și metodică: Instrucțiunea în morală, Raportul dintre știință și artă, Întemeierea psihologică a actelor elementare ale gândirii în marginea legilor herbartiene de asociere și reproducere, Școala lui Herbart și pedagogia la români, Câteva cestiuni metodologice, Cercul apercepției, Despre memorie ș.a.⁴¹ Recomandat de criticul Titu Maiorescu, într-o scrisoare din 3 iunie 1887, redacției revistei România Jună din Viena, ca o mare valoare filozofică și stilistică, Velovan figurează cu numele alături de cele ale lui Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ioan Slavici, Alex. Mocioni, Iosif Vulcan, A.D. Xenopol și D. Zamfirescu.⁴² La școală preda pedagogia și metodica, aritmetica, geometria, fizica și istoria naturală.⁴³ Cunoscutul său studiu Întemeierea psihologică a actelor elementare ale gândirii în marginea legilor herbartiene de asociere și reproducere a fost preluat de revista germană Zeitschrift für exakte Philosophie.⁴⁴ Un alt profesor de marcă a fost Patriciu Dragalina, născut în anul 1849 în satul Borlova, unde tatăl său Ianăș era paroh.⁴⁵ Ajutat și el de inimosul episcop caransebeșan, urmează studii de filozofie la Viena și Gotha, din anul 1878 ocupă un post de profesor la Institut predând pedagogia, aritmetica, geografia, istoria universală și desenul. Masiva monografie istorică intitulată Istoria Banatului Severin, l-a impus în atenția învățătorilor din acea perioadă. Nicolae Popovici, la îndemnul vlădicii din Caransebeș, urmează în anul școlar 1876-1877 cursurile de Teologie, iar mai apoi ca bursier epitropesc absolvă Conservatorul din Leipzig și Viena, numit în 1882 profesor de muzică vocală și instrumentală la Pedagogie.⁴⁶ Dr. Leon Mureșian, originar din Transilvania, ajunge medic comunal la Mehadia, de unde în anul 1882, episcopul Popasu îi oferă șansa de a preda Igiena la Institutul Teologic-Pedagogic.⁴⁷ Pentru a avea un specialist în Economia rurală, consistoriul diecezan acordă o bursă lui Iosif Bălan, născut în Gornea-Liubcova, să abandoneze filologia clasică la Budapesta și să se reprofileze studiind agronomia la Academia din Magyar-Óvár, după terminare fiind numit profesor la Caransebeș.⁴⁸ Vasile Goldiș, absolvent strălucit al universităților din Pesta și Viena, funcționează timp de 3 ani ca profesor la Institutul Pedagogic din Caransebeș.⁴⁹ În ultimul an al vieții lui Popasu, vine la Caransebeș la această școală și ardeleanul Enea Hodoș, unde a propus timp de șapte ani Istoria literaturii române.⁵⁰ Salariile profesorilor de Teologie și Pedagogie nu erau dintre cele mai satisfăcătoare. Preliminarul bugetului pe anul 1887 ne relevă faptul că retribuția anuală a profesorilor de la cele două institute varia: Filaret Musta, profesor dirigent la Teologie avea 1.000 fl. salariu, 240 fl. bani de cortel și indemnizația de conducere 100 fl.; profesorul dirigent la Pedagogie, Ștefan Velovan avea 800 fl. salariu, 100 fl. bani de cortel, 160 fl. indemnizația de dirigent și 80 fl. spor de vechime; profesorul de agronomie și cel de muzică primeau salariu anual de câte 600 fl., iar cel de igienă, numai 300 fl.⁵¹

Numărul studenților pedagogi de asemenea era diferit de la un an la altul:

• anul școlar 1885-1886 erau înscriși 33 elevi și 10 eleve, promovează 23 elevi și 10 eleve;⁵²
• anul școlar 1886-1887 erau înscriși 31 elevi și 8 eleve, din care promovează 30 elevi și 8 eleve;⁵³
• anul școlar 1887-1888 erau înscriși 37 elevi și 4 eleve, din care promovează 34 elevi și 4 eleve;⁵⁴
• anul școlar 1888-1889 erau înscriși 13 elevi și 3 eleve, din care promovează 10 elevi și 3 eleve.⁵⁵

Tinerii români din Banat aveau și alte porți deschise pentru înalta învățătură, la alte institute de stat sau de altă confesiune. În anul școlar 1887-1888 un număr de 697 tineri români de pe întreg teritoriul diecezei Caransebeșului, au cercetat astfel de unități de învățământ.⁵⁶

Împotriva vitregiilor istorice, cele două școli diecezane au ființat ca una singură cucerindu-și un loc binemeritat în istoria învățământului românesc.

RÉSUMÉ

Le premier „geste” administratif de l´évêque Popasu a été le déplacement de la section de Théologie roumaine de Vârșeț à Caransebeș. L`inauguration des cours a eu lieu le 10 novembre 1865. Accompagné par l`archiprêtre Nicolae Andreevici, le prélat participait à chaque séance du corps professoral. En 1888 a été acquis l´immeuble nr. 478 pour devenir „demeure” de l´Institut Théologique-Pédagogique. La base matérielle, mais aussi les besoins pressants de la diocèse conduisent à la fondation, en 1876, de la section de Pédagogie, qui a préparé les futurs instituteurs. En dépit des vicissitudes historiques, les deux écoles de la diocèse ont existé comme une seule, en „conquérant” un bien mérité lieu dans l´histoire de l´enseignement roumain.